Mi-au reproșat unii frați din biserică că n-am mai predicat
de mult despre cer. Nu vreau să fiu eretic, de aia…
La noi, la neoprotestanți, omul cu idei personale e
întotdeauna eretic. De aceea mă rezum la ce scrie în mărturisirea de credință…
În regulamente și statute.
Cred că cerul e un loc spiritual, deși Hristos a mâncat și
după înviere. Deși se spune că vom mânca din pomul vieții. Pentru unii o să
aducă îngerii și șaorme și chiftele. Mai ales pe cei ce-au ajuns mai repede în
cer din cauza lor. Așa că, poftă bună…
Ioan scrie pentru săraci. De aceea zice că raiul e plin de
aur, să moară dușmanii de necaz.
Mai zice că va fi un bloc uriaș cu milioane de apartamente.
Nici mare, nici maidan, nici toamnă. Numai coruri…
De aceea cred că nu se potrivește ceva în tabloul acesta.
Parcă am fi niște ponei la circ. Dacă executați numărul bine, veți primi un
cubuleț de zahăr.
Cerul nu-i o răsplată… Cerul nu-i o recompensă pentru cei
ce-au purtat crucea jos. Musulmanii cred asta și de aceea se detonează
prin gări.
Cerul e mai mult decât un loc, decât o stare. Cerul e
Hristos. Când ești cu El nu mai ai nevoie de aur, nici de garsonieră.
O cântare ce mi-o cânta bunica în urmă cu patruzeci de ani :
”Prin fâneț mare cu flori, mergeam cu Domnul amândoi
Eu mergeam, Domnul cânta, cântarea din Golgota.”
Apoi mă lua somnul. Eram liniștit… Fâneț mare cu flori…
P.S:. Pentru cine vrea o descriere neconvențională a
cerului: ”Cartea raiului” de Ițic Manger.
V l a d i m i r _ P u s t a n
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu