Fie că vrem sau nu noi iubim oamenii în cercuri. Unii sunt atât de aproape că îți aud nu glasul, ci bătăile inimii. Alții se îndepărtează, sunt în cercul 3 sau 5, sau n. Cu cât mai departe cu atât mai străini. Cu cât sunt mai „neplăcuți” cu atât sunt mai departe.
Când ești în cercul nr. 1 de iubire al unei inimi îți pasă de tot ce e ea. Îi ștergi lacrimile, îi cari poverile, îi împarți suferințele. Și bucuriile. O auzi chiar și când nu vorbește. Te dai peste cap să o vezi fericită. Dar când este dintr-un cerc de iubire îndepărtat? Nu ai ochi să o vezi, nu ai inimă să-ți pese. Mă gândeam că ultimele cercuri ale iubirii ar trebui să fie numite cercurile nepăsării. Treci invizibil pe lângă aproapele tău. Când faci așa el e în cercul de neiubire!
Știu, în primul cerc de iubire avem familia, apoi rudele, Biserica, etnia, nația... Străinii nici nu au loc. Străinii încurcă. Poate de aceea preotul și levitul au ocolit pe cel căzut între tâlhari. Era străin, din afara iubirii! Dar samariteanul l-a văzut ca pe unul din sfera inimii lui.
Știu, nu trebuie să iubim în cercuri. Hristos chiar asta ne-a îndemnat. El i-a iubit pe toți! Mai mult, Isus nu are cercuri. El este un Cerc, (un singur Cerc), care are centrul peste tot și marginile nicăieri!
Și dacă ai cine este în primul cerc?
Voicu e cumnatul,dar și rodul nostru în ce privește mântuirea sufletului. El ne povestea odinioară că a fost dus acolo sus,unde omului nu-i e dat să ajungă viu de pe pământul acesta contaminat spiritual. A văzut acolo unele lucruri altfel decât ne imaginăm noi,printre care ,ne amintea aseară că sunt ,oarecum nivele de rai pe care le căpătăm în funcție de slujire.Zicea el că în "cercul" cel mai amărât e fericire maximă,dar cu părere de rău că se putea mult mai bine, având un efort minim depus pe pământ.
RăspundețiȘtergereConcluzia e că așa cum noi facem cercuri de prieteni,sau oameni forțat împrieteniți,la fel se comportă Dumnezeu.
P.S. Dumnezeu nu este după chipul și asemănarea noastră...e invers !