Gândiți-vă de exemplu la un stejar. Dacă-l plantezi într-un ghiveci NU va crește la fel de uriaș ca în pădure. Va rămâne un ikebana pitic chiar dacă tu nu îl tunzi! Pentru că, deși fiind stejar de soi, ghiveciul nu îi permite să-și dezvolte rădăcinile! Creșterea sa nu depinde de copac, ci de mediul în care trăiește!
Acum gândiți-vă la un creștin. Ori la o biserică. După ADN-ul moștenit ar trebui să se dezvolte, să crească, să expansioneze. Să domine totul în jur. Dar mediul în care habitează nu-i permite extinderea rădăcinilor.
Nu de multă vreme am citit istorioarele lui Napoleon Hill din cea mai cunoscută carte de literatură motivațională a lumii: „Think and grow rich”. Ideea de start a autorului este: să gândești pozitiv. Să crezi că poți realiza lucruri mărețe. Că poți da maximum potențialului din tine! Imaginându-te în vârf să perseverezi până îl vei putea atinge. Să-ți folosești bine creierul etc. Motivații de altfel suficient de grozave. Domnul Hill spune că „propriile noastre limitări sunt cele pe care ni le stabilim în mințile noastre”. Ei uite că aici nu-i dau dreptate. Nu a menționat pe nicăieri domnul Hill că fereastra de oportunitate a unui mediu adecvat este rampa pentru dezvoltare. Nu cred în ruptul capului că un softist s-ar putea dezvolta în satele cu case din nuiele din Karamuja Ugandei (ca să facă software trebuie să fie cel puțin într-un mediu de softiști), nici că Dedeman va avea mare vânzări deschizându-și un depozit în Borod (un sat bihoran cu 1000 de locuitori), și nici că într-un sat subcarpatic de 300 de case va apărea un megachurch!
Napoleon Hill prezintă ca vârf de suliță puterea gândului lui Edwin C. Barnes, un tip sărac dar isteț, care a visat să facă afaceri cu Thomas Edison, și care, în ciuda faptului că era un no name din New Jersey, a reușit. Dar, nu a accentuat că succesul a avut loc după ce Barnes a părăsit New Jersey și a lucrat în laboratoarele domnului Edison de la Chicago (1905)! Că a trebuit să iasă la loc larg.
Moise era un erudit, un lider de neegalat, un prooroc cum nu mai avuse evreii. Dar, ca să-și pună atu-urile în joc, Dumnezeu a trebuit să-l scoată de la caprele Madianului și să-l aducă pe platourile Faraonului egiptean de la Ramses. Abia acolo Moise a demonstrat cine e... Moise. David a trebuit să plece de la oile Dotamului pe frontul din Valea Terebinților unde l-a învins pe Goliat. Acolo și-a căpătat popularitatea de rege! Hristos a trebuit să părăsescă micul Nazaret și să umble pe străzile Ierusalimului, unde a fost și răstignit. Ierusalimul era atunci nu doar un oraș uriaș evreiesc, era inima lumii. Cel mai bun punct de promovare a Mântuitorului. Creștinismul a trecut din mica Iudee în Asia Mică la Antiohia. Apoi la Pergam, la Efes, centre urbane regionale. În urmă a trecut la Atena, și a ajuns și la Roma – polii mondiali ai lumii antice.
Poate că ai un vis neîmplinit. O luptă necâștigată. O creștere lentă. Sau bați pasul pe loc. Nu renunța la vis! Nu te resemna. S-ar putea să fie mai măreț decât mediul în care trăiești! Caută mediul unde poți deveni uriaș! Și nu uita: stejarii nu cresc în ghivece! Ca să fie stejari trebuie replantați în pădure!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu