Background la ultima mea carte: “Stejarii nu cresc în ghivece”

Prin harul lui Dumnezeu în fiecare an am descoperit câte o nouă filosofie de viață. O lecție fundamentală. De viață și moarte. De ieșire din eșec și avânt în succes. Una dintre învățături, din care am dat titlul prezentului volum, este că stejarii nu cresc în ghivece... Prin urmare am înțeles că cine vrea o lucrare mare trebuie să iasă din locurile strâmte. Vindecarea de viața banală înseamnă să insiști în lărgirea teritoriului până când are să se întâmple.

Unii oameni spun că „omul sfințește locul”. Și au dreptate. Un singur sfânt poate schimba milioane de păcătoși. Dar dacă locul este prea strâmt? Dacă potențialul uman e nesemnificativ numeric? Dacă piața de acțiune este prea mică? Rezultatele nu vor fi pe măsură?

Într-una din zile am spus soției mele că pădurile nu cresc în găleți. Poți să pui stejari uriași, poți să plantezi în ghivece Sequoia Giganteea... Rezultatul? Vor trăi în inaniție. Vor rămâne niște pitici. Numai buni de modelat ikebana. Ca să crească pădure arborii trebuie plantați pe un teren extralarg. Să aibă loc unde-și dezvolta arborii rădăcinile. Tot așa este și cu oamenii: expansiunea maximă a unui individ este direct proporționlă cu arealul unde-și desfășoară activitatea!

În anii de misiune creștină (și nu numai) am întâlnit persoane cu un remarcabil potențial, dar care datorită habitării în cartiere marginale ori areale rurale impactul lor nu a fost cel scontat. Am întâlnit de asemeni profesori bine pregătiți ori copii extrem de inteligenți care din cauza mediului în care își desfășurau activitatea nu au putut apare deloc sub reflectoare, acolo unde poate ar fi meritat. Da, mediul în care activau nu le permitea creșterea influenței. Oferea o dezvoltare limitată, un prag care nu putea fi trecut. Am întâlnit de asemeni afaceri care nu au putut rupe gura târgului, și-am întâlnit biserici care n-au expansionat, n-au duduit în arealul în care s-au plantat. Cu toate că valorile promovate erau aceleași calitativ. Nimic diluat, nimic inferior celor din marile zone.

Ca să ajungi un stejar în pădure trebuie să ieși din ghiveci. Dar pentru asta trebuie să îți asumi riscuri... Greu poți spune că e, dar nu înseamnă obligaoriu că e. Și oricum mai bine greu decât gol.

Mă gândeam că însuși Domnul Isus Hristos a trebuit într-o zi să iasă din Nazaret. Din „ghiveci”. „Pădurea” lui a fost Ierusalimul. Și de acolo a atras lumea întreagă!

 

Nicolae.Geantă