marți, 31 mai 2022
Care e cel mai dureros lucru pe care ți l-au spus părinții?
luni, 30 mai 2022
vineri, 27 mai 2022
Cercul de Foc al Evangheliei - de Nicolae.Geantă
Viața de slujire a creștinului e asemeni unui cerc ce se mărește constant. Cu cât te implici mai mult pentru Împărăția Domnului cu atât cercul devine mai larg. Cu cât te asimilezi mai mult cu Cerul, cercul Evangheliei își face și mai extins arealul. Iar odată cu creșterea lui, cresc și nevoile. Și efortul depus. Și epuizarea.
Sunt biserici, (și pastori), care în ultimii ani și-au
lărgit considerabil cercul de acțiune. Cresc numeric, botează, umblă cu
ligheanul în portbagaj, umple frigiderele săracilor, vizitează pușcăriașii,
reabilitează adulterele, devin ochi pentru orbi, picior pentru șchiopi și mame
pentru orfani. Construiesc case celor năpăstuiți. Plantează biserici. Grupe de
casă. Sunt prezenți și fizic și online. Nu doar duminica. Zilnic. Fac Public
theology. Practical theology. Effective theology. Public. Practic. Eficient. Măresc
cercul. Îl duc cu marginile peste tot!
joi, 26 mai 2022
Credința care mută munții – de Florin Ianovici
La ce mi-ar folosi să văd cum un munte se ridică și se aruncă în mare? După o vreme am înțeles: nu munții din piatră trebuie mutați, ci munții care s-au așezat pe inima noastră, munți care ne apasă și ne ascund fața lui Dumnezeu.
🔴 Muntele îngrijorării
Să stai cu ochii fixați în bolovanii îngrijorărilor, să nu
mai vezi pășunea verde și nici apele de odihnă, este specialitatea lumii.
Agită-te, frământă-te, dă-te de ceasul morții este refrenul zilelor noastre.
sâmbătă, 21 mai 2022
Rugăciunea ne transformă cuvintele în pâini - de Nicolae.Geantă
sala Europa, Consiliul Județean Prahova |
„Rugați-vă să nu cădeți în ispită!” „Rugați-vă neîncetat!” Nu sunt doar sintagme ale Mântuitorului, doar simple recomandări ci... porunci! „Nu aveți pentru că nu cereți!”, a zis Iubitul nost' Isus din Nazaret.
Faptul că ne rugăm, demonstrăm că Dumnezeu e o fiinţă reală: putem vorbi cu El! Creatorul nu doreşte ca rugăciunea noastră să fie ultima alternativă, ci prima opţiune. Ea trebuie să fie volanul, nu roata de rezervă! “Neglijarea rugăciunii este o obrăznicie”, scria Ravenhill. Prin lipsa ei spunem că avem încredere în fire!
Oamenii cu o viaţă de rugăciune ruinată (superficială, la fără frecvenţă sau la en-gross), cei care cu greu pot fi aduşi la ora de rugăciune (fie ea şi-n mijlocul săptămânii, şi duminica dimineaţa), nu vor putea vorbi niciodată corect limbajul Cerului. Ei nu vor reuşi să arate altora, ceea ce a văzut păstorul Trevin Wax în câteva biserici din România: “rugăciunea nu e pierdere de timp!”. Nerugătorii, superficialii, nu vor putea înălţa niciodată zmeul curajului, nu vor împrospăta harul, nu vor rupe lanţurile neputinţei... Şi, niciodată - ca să-l parafrazez tot pe renumitul evanghelist Leonard Ravenhill – nu vor fi candidaţi la cununa de martir!
vineri, 20 mai 2022
Cu aripi, cu coarne… - de Nicolae Geantă
Spuneam azi unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei că îi doresc să-i crească aripi. Lumea are prea puțini oameni cu aripi. Dar de indivizi cu coarne suntem îmbuibați.
Purtătorii de aripi sunt asemeni îngerilor. În primul rând
plini de blândețe. Gata să intervină pentru cei din jur. Asta înseamnă că sunt mereu jertfitori. Apoi sunt plini de bunătate. Plini de frumusețe. Plini de
înțelepciune. Ori plini de bun simț. Îngerilor nu le găsești defecte. Poate
numai naivitatea lor: nu vor să te lase singur! mai ales când dai de greu... Apoi mai vezi și faptul că vor crede mai
mult ca tine că poți ajunge ca ei: desăvârșit!
Purtătorii cu coarne însă sunt gata să împungă. Să facă totul
praf. Inclusiv pe ei. Coarnele sunt semnul răutății. Chiar dacă nu (ni) le vedem
pe cap ele (ne) cresc încet, încet în... suflet! Sunt atât de ramificate și stufoase
încât coarnele cerbilor carpatini sunt mici ikebana.
Mă gândesc că Dumnezeu a lăsat coarnele animalelor
pentru apărare. Să se apere de cei ce au colți. Sau chiar de ei ce au coarne. Și totuși,
nu am văzut niciun animal fioros care să aibă și dinți ascuțiți și coarne! În
afară de demoni! Totuși coarnele nu sunt (mereu) pașnice. Ci ies mai mereu la
atac!
Aripile te fac inofensiv. Dar coarnele sunt semn de
agresivitate. Oare de ce oile au coarne? Poate spui că trebuie să se apere de
lupi! Și totuși de ce lupii le mănâncă? Bine, bine, și păsările dacă au aripi
cum se apără? Simplu: pot zbura! Niciun purtător de coarne nu zboară!
„Rugați-vă să vă
crească aripi” e penultima mea carte. (E un fel de rugă valabilă ca și „pâinea cea de toate zilele”). Și după
ce vă cresc deschideți-le să acoperiți lumea cu ele. Aripile acoperă. Coarnele
nu!
Încă nu am auzit ca două păsări să se încurce în aripi. Dar
animale care s-au blocat reciproc și așa au sfârșit împreună… Când două animale
se luptă și se încurcă în coarne nu doar că se pot încleșta fără să poată
scăpa! Dar sunt în pericol să fie mâncate împreună de… lup! De carnivor!
Să aveți aripi! Ca îngerii! Cerul e plin de îngeri! Acolo
n-ajunge niciunul cu coarne…
Chiar așa, nu vrei să schimbi coarnele pe aripi?
Nicolae.Geantă
joi, 19 mai 2022
Nu te poți vindeca dacă pretinzi că nu ești rănit - de Nicolae.Geantă
Însă dincolo de faptul că-și ascundea rănile perfect, Naaman
mai avea o problemă a falsității: pretindea că nu este bolnav! Și rănile lui continuau să puroieze zi de zi. Iar odată cu ele se stingea și viața!
Zi de zi, oamenii fac păcate cu duiumul. Nu cu pipeta, nici
cu polonicul, ci cu cifa (betoniera). Apoi le ascund. Apoi pretind că sunt
sănătoși. Că au sufletele nevătămate... Dar nu te poți vindeca dacă pretinzi că
nu ești rănit! Și nici nu poți pretinde să te faci bine! Vindecarea se face numai cu
tratament. Iar când e vorba de suflet, de păcat, vindecarea o face numai și numai
Dumnezeu!
Lui Naaman i-a fost un timp rușine să-și dezvelească rănile.
Dar când nu a mai rezistat... și-a dat haina jos. Apoi a intrat și s-a scăldat în Iordan (Acesta era tratamentul oferit de Elisei, prorocul Domnului). Și a
scăpat de lepră! Pielea sa, zice Biblia, a devenit ca a unui copilaș. A unui baby! Era ca nou...
Vrei să scapi de rănile sufletului? Unu: recunoaște că le ai. Doi: acceptă tratamentul oferit de Hristos. În poala hainei Sale sunt mai multe
medicamente decât în toate farmaciile lumii!
PS: După ce a ieșit din râu vindecat Naaman a stat momente bune pe mal fără haine. Nu să-și usuce pielea, ci să vadă toți apropiații că a scăpat de lepră! Că nu mai trebuie să ascundă nicio rană.
Nicolae.Geantă
miercuri, 18 mai 2022
marți, 17 mai 2022
luni, 16 mai 2022
sâmbătă, 14 mai 2022
Marea dramă a omenirii - de Adriana Stoicescu
Marea dramă a omenirii nu este nici covidul și nici ciuma. Nu este nici HIV și nici măcar un război. Toate sunt depășite, ca intensitate și consecințe, de imensa, fabuloasa, de nepătruns prostie. Oamenii devin, pe zi ce trece, mai proști.
Nu ne tâmpim pentru că mâncăm soia sau, dimpotrivă, prea multă carne, ci pentru că am aruncat toată înțelepciunea omenirii la gunoi apoi i-am dat foc, nu de alta, dar trebuie să salvăm planeta.
Nu o vom salva. Suntem prea mulți și, desigur, prea proști; cât timp nu ne putem salva pe noi înșine, cum am putea avea grijă de biata planetă.
E incredibil cum prostia a devenit pandemică, reușind să distrugă în câțiva anișori tot ce a clădit și creat omul mai de preț.
Elogiu frumuseții – de Florin Ianovici
Frumusețea vieții nu există într-o lume fără cer. Nu poți vedea frumusețea ierbii ce a înverzit, nici a florilor ce au izbucnit în laude pentru Dumnezeu, nu poți auzi clipocitul apei ce se așterne cuminte, decât dacă ți-ai umplut ochii de cer.
Nu poți vedea nici o fărâmă de frumusețe dacă ochii tăi nu s-au umplut de Sfintele Scripturi. Frumusețea se descoperă, se recunoaște prin ochii luminați de adevăr, de revelație sfântă. Când Dumnezeu nu ocupă sufletul tău, lumea este o aglomerare, un zbucium, un zgomot asurzitor care nu se mai oprește.
Când Dumnezeu luminează lăuntrul tău perdeaua obtuzității cade și frumusețea ți se descoperă miraculos. Fără frumusețe, viața încetează să mai fie un miracol și devine o statistică obositoare: câte zile, câți bani, câte sarcini, câte facturi...?
vineri, 13 mai 2022
Mic gest de politețe -de Nicolae.Geantă
Poartă-te politicos! Nimeni nu a stârnit certuri pentru gesturi de gentilețe!
Învață să fi amabil cu toți cei din jur! Vei avea parte de îngăduință chiar dacă greșești!
Zâmbește mai des! Nu costă nimic.
Spune o vorbă frumoasă! Fii poet! De cuvinte care le fac urechile tomberoane oamenii sunt sătui!
Oferă mici daruri! Dar din dar se face Rai!
Trăiți ca Isus! Plini de bunăcuviință!
Nicolae.Geantă
Dumnezeu nu mai e pe lista de prieteni - de Alexandra Stoicescu
Se încolonează, ipocriți și demni, să invadeze bisericile, creștinii de rit nou. Cei care dau pe la biserică de Paști, că e mai cald și apoi pot fugi în club. Sunt aceiași care se cunună în Biserică pentru că așa e obiceiul. Se supăra moșii dacă nu îl văd pe domnul Goe ginerică... Mă întreb tot mai des (o fi de vină vârsta) ce spune Dumnezeu când ne vede?
Pricinoși și bârfitori, ne îmbrăcăm cu poleiala ipocriziei și mai bifăm o ieșire la biserică. Unii o fac săptămânal, alții doar de sărbători, dar sunt uniți în cuget și simțiri de nevoia de a fi văzuți, de a fi asimilați oamenilor buni. De parcă mersul la biserică te face bun...
E greu de spus ce simte Dumnezeu când vede
șuvoiul de prefăcătorie care inundă pământul, în timp ce El știe cel mai bine
ce în sufletul fiecăruia.
Caravana Gândurilor (1) - cu Vladimir Ghica
Cele patru etape: cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, la Dumnezeu, în Dumnezeu.
Doamne, eşti atât de aproape de mine, –
iar eu, de Tine, atât de departe ...
Calea spre Paradis are doar lărgimea unei
persoane şi înălţimea unei cruci.
Progresul sufletului constă în a face din
dragoste ceea ce ar trebui făcut din datorie.
Împodobim cu denumirea de
"civilizaţie" drumul parcurs de omenire de la omul cavernelor până la
omul tavernelor.
Principele Vladimir
Ghika, martir pentru credință.
Cheia vieții – de Licuță Pântia
Dar iată, bucuria n-a mai intrat nici ea;
Și l-am retras, și-atuncea simțit-am cum puterea
A revenit asupră-mi cu toată forța sa!
joi, 12 mai 2022
Ai ajutat vreun spin să facă flori? – de Nicolae.Geantă
Atenția mi-a căzut pe niște tufe mici de spini. Nu le-aș fi băgat în seamă dar... m-au înțepat! Și, când m-am uitat mai atent la ei am văzut că erau plini de flori! Cum, și spinii fac flori? Eu credeam că numai țepi! Dar de ce chiar și frumoșii trandafiri au și țepi? Antoine de Saint Exupery zicea că „țepii sunt așa, un fel de răutate a florilor!” Nu îl cred. Chiar dacă spinii pot fi o protecție a frumosului.
Privind spinii mi-am trecut prin ochi ca un film de o poezie de-a lui Lucian Blaga:
„Mi-aduc aminte,
culegeam odată trandafiri sălbatici,
aveau atâția ghimpi, dar n-am voit să-i
rup.
Credeam că-s muguri
și-au să înflorească!
Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai!
Dar n-am voit să te despoi –
credeam c-o să înflorească!”
Și m-am gândit apoi că noi oamenii acceptăm
un trandafir care are spini. Dar nu și spinii care fac trandafiri!
Aici nu este vorba de flori. Ci de oameni. De-a lungul vieții întâlnim mulți oameni plini de ghimpi. Răi. Cactuși. Detestabili. Stigma lor este că nu pot face niciun bine! „La coșul de gunoi al istoriei” strigă gurile rele ale societății. „Locul lor este în iad!”, le dă un verdict și mai dur cei sfântoci! Dar asta când nimeni nu vede că spinii pot înflori! Cea mai bună lecție de reconciliere a spinilor o vedem la Dumnezeu. Ar putea să distrugă pe loc oamenii mărăcinoși. Să-i ardă cu suflarea gurii sale. Și totuși, nu le rupe colții! În răbdarea Sa cea mare Dumnezeu așteaptă spinii să înflorească!
Astăzi, El (mă și te) întreabă: „Ai ajutat
vreun spin să facă flori?”
Simfonie - de Nicolae.Geantă
Majoritatea oamenilor își fac griji din cauza trecutului, se frământă în privința prezentului și se tem de viitor! Ceilalți, puțini pe cale, care au credință cât boaba de muștar au o viață de parașutiști. Se aruncă în necunoscut bazându-se pe Cel de deasupra lor. Pe Hristos.
Nu vă concentrați pe probleme! Cine face așa va avea probleme! Concentrați-vă pe oportunități! Sunt mai multe decât barierele!
Regina Elisabeta a României (cu pseudonimul de scriitoare Carmen Sylva) ne-a lăsat scris: „Omul este o vioară! Numai când i se rupe ultima coardă rămâne o simplă bucată de lemn!”
Chiar așa, ați auzit pe cineva care cântă să fie măcinat de eșec? Când cânți toate s-au dus! De aceea Biblia în nenumărate cazuri spune să lăudăm pe Adonai (Cel Atotputernic). Cine-I cântă lui își cântă.
Continuați să visați! Continuați să cântați! Da, puteți face o simfonie grozavă! Dar și o terapie...
Nicolae.Geantă
miercuri, 11 mai 2022
marți, 10 mai 2022
De ce nu a murit și soția lui Iov odată cu copiii săi? – de Nicolae.Geantă
Când e vorba de
soția lui Iov trebuie să recunosc că e unul dintre cele mai neînțelese personaje
biblice. Mai toți predicatorii o consideră o femeie plină de răutate. O femeie
„nebună”, cu credință mică. O soție care își încurajează soțul la sinucidere. Ea
l-ar fi pus la cale pe Iov cel grav bolnav să „blesteme” pe Dumnezeu ca să poată
muri! Abordările de mai sus sunt... cam misogine! Ele au rădăcina probabil în
Talmudul ebraic! Acesta concluzionează sec suferința care a venit ca o
cavalcadă de iad peste Iov: „din cauza soției a fost pedepsit!” (Dar tot
Talmudul mai spune că Iov nu este o persoană reală ci o alegorie!!!). Trebuie
să menționăm că sensul cuvântului „nebun” din Scripturi” („vorbești ca o femeie
nebună”) poate desemna și o persoană care nu crede în Dumnezeu! Un necredincios.
Tind să cred că Iov a spus mai degrabă soției sale „Vorbești ca o femeie care
nu se teme de Dumnezeu deși știe că El există!”
Și totuși „de ce
nu a murit soția lui Iov odată cu pruncii ei?”, mă întreabă Sefora văzând că am
devenit ambiguu în răspuns. M-am gândit că și ea a suferit enorm și că el avea
nevoie de mângâiere! „Pentru că numai ea putea să-i dea înapoi încă 10 copii!”,
a răspuns foarte concret și rapid soția mea. „Pentru că Dumnezeu a vrut ca numai
moartea să ne poată despărți?”, am răspuns eu sub formă de întrebare. „Nu
prieteni!, a spus fata. Pentru că ei erau un singur trup! Când s-au căsătorit
Dumnezeu i-a făcut un singur trup, pastore! Și când Dumnezeu i-a spus Satanei
că poate să se atingă de orice în afară de trupul lui Iov a însemnat automat că
din acest trup făcea parte și soția sa! De aceea diavolul nu s-a atins de viața
ei!”
Nu știm dacă și
soția lui Iov a avut vreo boală de piele. Vreo scarlatină. Ori râie. Nu știu
dacă și ea s-a scărpinat cu ciobul. Dar știu că sufletul i-a fost sfâșiat de
durere. Mai ales că în toată încercarea Cerul a rămas mut. Știm că ea i-a dăruit
lui Iov după însănătoșire alți 10 copii. Și știm sigur că Dumnezeu judecă
diferit față de oameni!
De ce n-a murit
și soția lui Iov odată cu copiii săi? Pentru că după vindecare Iov își putea
reface singur întreaga avere. Dar o familie fericită nu se face decât în doi! Și
fericire înseamnă inclusiv atunci când ai un partener de suferință!
Nu condamnați
soția lui Iov! Nici Dumnezeu nu a făcut-o!
Nicolae.Geantă
luni, 9 mai 2022
Ce este un tată - de Nicolae.Geantă
Un tată e ochiul neadormit
al unui rege înțelept
care veghează dintr-un turn înalt
joaca inocentă a pruncilor lui.
El e eroul lor preferat!
Un tată e leul puternic
ce nu se teme de niciun pericol
căci e plin de curaj!
Și, e pregătit oricând
să-și arate colții ascuțiți
și să pună pe fugă orice turmă amenințătoare!
Un tată e lanul de grâu și totodată
cuptorul de pâine proaspătă.
El hrănește fără să sărăcească,
hrănește pe saturate
chiar dacă uneori se culcă flămând!
Se sătură numai când privește
spre pruncii cum mănâncă!
Un tată e dragoste răbdătoare,
e bunătatea ce răcorește ca un havuz
seceta din timpul unei zile toride,
e atelierul unde înveți
cum să trăiești și cum să mori!
Dar și cum să crezi în înviere!
Un tată pentru pruncii lui e o carte!
Orice tată când aleargă lângă băiețelul lui
micuțul se simte în piele de campion.
Iar când vezi un tată că duce o fetiță de mână
să știi că el are în ochi o prințesă!
Și ea știe că e…
Copiii mai știu că acolo în Cer
toți tații au ochii albaștrii!
PS: De 12 ani, în a doua duminică a lunii mai, în România se sărbătorește “Ziua Tatălui”. Dacă de Ziua Femeii - pe 8 Martie, românii fac megasărbătoare, elogiind (pe bună dreptate) rolul femeii și al mamei în societate, despre Father’s day (cum ar zice americanii), nici media, nici școlile, nici bisericile și nici măcar pruncii nu au făcut măcar simple mențiuni, darămite sărbătoare! Din nefericire, ca și în anii trecuți, în 2022 “Ziua Tatălui” a trecut neobservată! Oare tații nu mai sunt importanți?
PPS: Mulțumesc fetelor mele care totuși nu au uitat!
Nicolae.Geantă
8 mai 2022
vineri, 6 mai 2022
Inaugurarea noi săli de închinare a Bisericii Maranata din Ghimbav, Brașov
joi, 5 mai 2022
Rănile ce pot vindeca - de Nicolae.Geantă
Unii le ascund. Ca generalul Naaman. Ori ca regele David. Alții nu vor să le trateze. Și unii și alții fac sport din a a dosi rănile. Să nu știe nimeni. Întrebarea nu este “cum să ne ascundem rănile să nu fie văzute de ceilalți”, spunea Henry Nounwen în volumul “Vindecătorul rănit”. Întrebarea care trebuie să ne frământe este “Cum ne putem pune rănile în slujba altora!” Pentru că, zicea Nounwen, “când rănile noastre încetează să mai fie o sursă de rușine devin o sursă de vindecare pentru ceilalți!” Și așa devenim vindecători de răni!
Un rănit este cel mai bun sfătuitor pentru răniți? Sigur. El știe drumul de la rană la vindecare! Sfaturile lui pot fi medicamente!
Weekendul trecut am vorbit tinerilor despre răni. Și le-am spus că rănile sunt vindecate tocmai de răni. De rănile lui Isus. La Cruce. Isaia a spus cu sute de ani înainte: “prin rănile Lui suntem tămăduiți!” (Isaia 53:5). Și fizic și emoțional și spiritual. Lăsându-se rănit se bunăvoie Hristos a devenit vindecător pentru toată planeta!
luni, 2 mai 2022
Jurnal de Bristol – de Nicolae.Geantă
cu Nicu Botezatu la „capătul pământului” |
la Stonehenge |