Ceea ce lipsește societății
contemporane este exact dreapta socoteală. „Diakrisis”, cum ar zice grecii.
Discernământul. Ascuțimea cugetului. Gândirea așezată. Știința de a face fapte
cu măsură. Fericirea mea nu trebuie să vină din lacrimile celuilalt.
În plină luptă cu pandemia lipsa
dreptei socoteli a impus vrajba socială. A pus România cu tălpile pe jar. Teze,
sinteze și antiteze. Pe de o parte încălcări de lege. Iz de dictatură. Lipsă de
bun simț. Mult, prea muuult fripturism. Oportunism. Călcare peste cugete. Decizii
fără scrupule. (Președintele, parlamentarii, gazetarii, medicii, vac.ci.ni.știi...) Pe de altă parte conspirațiile. (Șoșocismele, nu dezvăluirile inadvertențelor). Din frică, din neîncredere, din dorința de
creștere a ratingului, a capitalului, a like-urilor, a ticăloșiei. Ori din pură
prostie. Toate epitetele de mai sus țin până la proba contrarie. Apoi cel ce a zis altminteri
devine rătăcit. Iar pierzători suntem cu toți.
Dreapta socoteală ar trebui să
pornească de sus. Te aștepți ca cei de jos să facă supoziții, derapaje,
abrambureli. Dar la români pară și logica bate filmul… Iacătă, sucelile se fac la vârf! Precum domnul
președinte Iohannis. Poate că de aceea statul român a eșuat: datorită sucelilor
(nu socotelilor) ’mnealui! Suceala nu e dreaptă socoteală, domnule președinte! Politica giruetei e plan diavolesc!
Lipsa dreptei socoteli se vede la
politicieni chiar dacă am fi orbi! Lipsa dreptei socoteli se vede la jurnaliști
chiar de-am fi legați la ochi! Lipsa dreptei socoteli se vede când un om e
rece, e indiferent față de semenul său. Fie el și în biserică! Când nu mai este clar de unde vine
învățătura de unire, când risipirea și deznădejdea se așază pe scaunul unde
altă dată stătea iubirea, când libertatea mea îngrădește libertatea ta, când
unii suntem mai egali ca alții, când privim la cei de lângă noi nu ca la frații
noștri, ci ca la dușmanii noștri. Pentru că asta-i chintesența lipsei dreptei
măsuri: să vezi în toți ceilalți numai vrăjmași!
Lipsa dreptei măsuri a generat un
tsunami de neîncredere. România chiar revarsă un atlantic de neîncredere. Iar boala
asta nu se tratează peste noapte. Încrederea românilor se va reface doar în
decenii. Așa s-a dărâmat. Da, nu poți repara în câteva zile ce ai distrus în zeci de ani!
Dreapta socoteală e o așezare a
sufletului. Aduce liniște. Credință. Speranță. Vindecare. Atenție însă, discernământul nu se capătă decât cu rugăciune! El e criteriul normalității!
Rugați-vă pentru tot ce faceți! Deveniți buni! Judecați drept! Și vorbiți nu din încredințare, ci numai dacă vă vine de sus. Vorbiți oracolele lui Dumnezeu. Vorbiți cu dreaptă socoteală!
Nu uitați nicio clipă: oamenii fără dreaptă socoteală se
distanțează zi de zi de Dumnezeu!
Nicolae.Geantă
Aproape este judecata cea dreaptă, care ne va privi în inimă nu în față!
RăspundețiȘtergereAm o remarcă prin care trimit dreapta socoteală afară dintr-un pahar mic, dar nu intr-o oală, ci în ceaunul gigant, care se numește Terra. Este ceva tipic românesc să ne smiorcăim la adresa conducătorilor. O fac și alții, nu chiar ca noi, țară mică / plângeri mega.
RăspundețiȘtergereȚara în care trăiesc se plânge de conducere într-un mod mai pacific și văd cum reacționează și alte țări, nu e nimeni mulțumit de ceea ce se petrece, nimeni nu a reușit să aplice o "dreaptă socoteală", doar lamentări la nivel internațional.
Ce are nevoie România, o țară cucerită prin șmecherie, o revoluție și o serie de oameni care au pus taurul în genunchi și îi jupoaie și pielea de viu. Intr-un asemenea caz e nevoie de Vlad Țepeș, apoi de o nouă dictatură cu pedepse fizice, muncă forțată și descurajarea orcarui "mentalist" dement.
Așa văd eu o socoteală dreaptă, omul cu cât e mai independent, cu atât e mai dăunător.