sâmbătă, 31 iulie 2021

Timpul Lui și timpul nostru - Nicolae Geantă


Le spuneam tinerilor într-o tabără că, de cele mai multe ori în viață, ne asemănăm cu un copil ce-a plecat la scoala duminicală cu două monezi: una pentru colectă, și alta pentru înghețată. Pe drum piciul a scăpat o monedă din mână. Banul s-a rostogolit și a căzut tocmai sub un capac de hidrant. "Isuse, a zis pruncul, n-am ce să-Ți fac. S-a dus moneda Ta!".


Taman așa procedăm și noi. Rupem din timpul Lui pentru timpul nostru. Întărziem la biserică, la închinare, dar dorim să finalizăm la timp. Acasă cheltuim timp cu diferite inutilitați apoi rupem timpul de rugăciune. De studiu biblic. de discuții cu Hristos. Zilnic ne rezolvăm problemele noastre și facem totul fugar pentru Dumnezeu. (Dar la ananghie îl implorăm să nu întârzie). La colectă îi punem mărunțiș. Fiindcă-i furăm timpul cântăm puțin, slujim puțin, evanghelizăm puțin. Îl mărturisim puțin. Și trăim puțin...


vineri, 30 iulie 2021

Evanghelizare la Tulcea și Isaccea - cu Nicolae Geantă, Ovidiu Milian, Dani Stoica, Valentina Mocanu & co

 

întâlniri cu copiii în parcul Isaccea, întâlnire cu tinerii, evanghelizare de stradă - Isaccea
evanghelizare - Biserica Emanuel Tulcea

joi, 29 iulie 2021

Vulpea farmacistă (pamflet)

O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent

Și ce era pe punctul să intre-n faliment,

Se da de ceasul morții, de foame să nu crape

Și din dificultate cu chiu cu vai să scape.

Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe,

În tril de păsărele și chiorăit de mațe

Și adormi de foame, ca anesteziată,

Când se trezi deodată subit înviorată.

Prostia ca virtute? – de Nicolae.Geantă

Duminica trecută, în timp ce alergam cu mașina spre o evanghelizare, întâmplător sau nu, am deschis youtube-ul să ascult (vre)o predică. Am dat play la una al cărei titlu te face curios, și-am dus cursorul undeva pe la 30-40%. Un predicator, în fața unei mulțimi, se lăuda că nu știe să umble pe telefon (cum fac tinerii), că nu știe să folosească laptopul dar îi întocmește actele cumnat’su, că nu răsfoiește nimic decât Scriptura… Am închis decepționat și am spus Seforei: „Oare de ce unora ne place să ne lăudăm cu… prostia?”

Toți știm că Biblia vorbește ades despre darul înțelepciunii. Dar despre „darul prostiei” nu am auzit să fie virtute. Și totuși pentru unii… „prostia e cultă”, vorba domnului Pleșu! Poate că ar trebui să reflectăm mai adânc la o cugetare a profesorului Eduard Papu: „Când știi puțin nu poți știi bine nici măcar puținul pe care-l pretinzi că-l știi!”

miercuri, 28 iulie 2021

Poate Dumnezeu avea grijă de mine? - de Nicolae.Geantă

Ca și Iov, oamenii când trec prin încercări se întreabă retoric: “A uitat Dumnezeu de mine? Poate avea grijă de mine?” Și deși majoritatea cunosc răspunsul caută soluții, sprijin, îmbărbătări.

Dumnezeu este fără egal. Nu există nimeni ca El. Nici un dumnezeu nu este nici măcar comparativ, darămite înaintea Sa. Și nici măcar în urmă. El este Singurul Dumnezeu, nu există și un altul. Prin urmare nu există nicio înțelepciune mai înaltă, nicio dragoste mai fierbinte, nicio iertare mai desăvârșită.


Dumnezeu este de neclintit. Neschimbător. Râmâne la aceeași intensitate în orice vreme, în orice timp. Dacă a iubit ieri, o va face și azi și mâine. Dacă a vindecat ieri, o va face și azi și mâine. Dacă a protejat ieri, o va face și azi și mâine! 


marți, 27 iulie 2021

Poate ieși ceva bun din Galaad?- de Nicolae.Geantă

Biblia ne spune că marele proroc Ilie era din Galaad. Din Tișbe. Un sat neînsemnat, anonim. Pentru că Scriptura vrea să ne învețe că Dumnezeu scoate oameni mari din sate anonime. Istoricul Nicolae Iorga zicea că „oamenii mari s-au născut la case mici”. Mai mult decât atât, Dumnezeu ne arată că orice anonim are șansa de-a deveni erou

Ilie era din Galaad. Un ținut cu oameni duri, răzvrătiți, refugiați. „Cei ce aveau o problemă cu legea”, zice pastorul Cristi Barbosu. Galaad era un azil politic al vremii. Osea a spus că era „plin de minciună, de vărsare de sânge și de răufăcători” (vezi Osea 6:8; compară cu 12:11) Dacă studiem Scripturile vedem că aici se adunau hoții după spargeri, fugarii din Israel, oamenii îmbrăcați cu haină de răutate... În dealurile Galaadului s-au ascuns și Iacov fugărit de socrul său Laban, și David fugărit de fiul său Absalom. Galaadiți l-a găzduit chiar și pe Balac...Și totuși, din Galaad vine Ilie. El infirmă că nu tot ce se naște din pisică șoareci mănâncă!


duminică, 25 iulie 2021

De ce nu se ridică norul? – de Nicolae.Geantă

Biblia spune că proorocul Ilie a oprit ploaia prin rugăciune. Și tot prin rugăciune i-a dat drumul. Însă înainte să plouă abundent Ilie a așteptat încordat ore întregi să apară un nor. Întâi mic cât o palmă. Apoi uriaș cât un ciclon. Biblic, norul e binecuvântarea lui Dumnezeu. El dă ploaie și peste cei buni și peste cei răi. Dar de ce norii se lasă așteptați?

Ca și Ilie Tișbitul în vechime, azi trăim vremuri de secetă. De deșertificare în plină verdeață. Oamenii nu se mai convertesc, morala nu mai e de bon top, bisericile nu ne mai par atrăgătoare. Lipsesc predici consistente, închinare autentică, oameni botezați, ucenicizați. Expansiune. Ne confruntăm cu secularizarea pe de-o parte, cu apostazia pe de alta. Semănăm și nu răsare. Lipsesc oamenii cu convingeri, căci opinii avem destui. Iar rugăciunea...E (cam) de mult Cenușăreasa Bisericii.

Știți ce mă uimește, mă uluiește, mă îngrozește? Că deși știm că Satana nu aduce niciodată ploaie (norii îi aduce numai Dumnezeu), noi încercăm să ne acomodăm în deșerturile sale. Udând cu stropitoarea. Un program bun câteodată, o rugăciune pe săptămână, un botez anual, un cozonac la Crăciun, o lacrimă ștearsă la vreo înmormântare... Dar cum cu o floare nu se face primăvară nici cu irigațiile cu picătura nu se creează ploi!

De ce noi Bisericile nu putem ridica norul binecuvântării?

În primul rând ca să ai ploaie trebuie să crezi în nori. Înainte de a se ruga, înainte de a se ridica norul, Ilie a auzit un vuiet de ploaie. Nu vedea norii dar credea în existența lor. Nu-i vedea dar îi auzea. Ahab ar fi vrut ploaie dar nu o dorea din nori. Poporul ar fi dorit ploaie dar nu mai credea în nori. Baaliți nu puteau aduce nori. Toți erau legați de țărușul apostaziei, al păcatului. Și când păcătuim se ridică zidul ce ni-L ascunde pe Dumnezeu.

Azi, Biserica Domnului, suntem între Dumnezeu și lume. Știți cine face diferența? Crezul. Un om cu convingeri e mai puternic decât o mie care au opinii. Mai crezi în norul lui Dumnezeu?

joi, 22 iulie 2021

Ce culoare are Dumnezeu? - de Nicolae.Geantă

„Dumnezeu este alb ca zăpada?”
întrebă un copil 
cu plete aurii ca spicul de grâu.

„Dumnezeu este negru ca mine?”
medită gânditor
o tânără cu pielea ca ciocolată
și părul de abanos.

„Dumnezeu este galben
și cu ochii oblici!”
crede un bătrân c-o pălărie uriașă din paie,
trudind cu greu într-un lan ud de orez.

„Dumnezeu e roșu de mânie”
strigă ofuscat un fariseu
care vede doar reguli și pedepse!
(Și evident numai eretici).

„Dumnezeu are ochii albaștrii ca oceanul.
Te poți scufunda în liniștea lor”,
rostește plin de încredere
un misionar cu Biblia la subțioară.

Unii spun că „Dumnezeu 
are numai culoare de ortodox,
ori de catolic, de musulman,
sau de protestant!”
„Și ce-ar avea 
dacă e colorat ca un hindus?”
„Nu are cum, 
căci seamănă cu ai Săi: 
cu mozaicii!”

Dar când pășim 
pe Porțile înguste ale Raiului
și El ne întinde Mâine perforate la Cruce
rămânem stupefiați:
în Paradis nu există culori:
toți suntem la fel!

Ce culoare are Dumnezeu?
Una singură: culoarea iubirii!

Nicolae.Geantă,
Suceava

marți, 20 iulie 2021

Luptând cu lupii - de Mihaela Mănescu

 

Iar ai venit, preatulburată clipă
Acum, când tinerețea mi-a apus?
Ți-am poruncit să-mi pleci de pe aripă!
Numai blestem și fiere mi-ai adus...

Nu-mi bate-n gând! Nu te primesc în casă!
Mi-ai retezat nădejdea-n răsărit.
Când te credeam, când te vedeam frumoasă,
Mi-ai stins credința și m-ai părăsit...

Nici pene nu mai am să zbor departe
Să scap de tine ca de un arcaș.
Te voi urî adânc, până la moarte,
Secundă otrăvită de vrăjmaș!

Iar ai venit cu lupii tăi sălbatici...
Dar azi îl iau ca scut pe Dumnezeu.
El m-a răscumpărat dintre ostatici
Și-a pus în mine inimă de leu...

mihaela mănescu,
15 iunie 2021

luni, 19 iulie 2021

Nu fugi cu visul cuiva – Nicolae.Geantă

Într-o seară rece un om bogat a văzut un bătrân fără haină, afară în ger. „Nu ți-e frig bătrâne?”, a întrebat. „Ba da, dar m-am obișnuit cu frigul”. „Așteaptă aici, intru în casă și îți aduc eu un palton”

Bogătașul a intrat în casă, s-a dat la treburi și a uitat de bătrân. Dimineața când și-a adus aminte s-a dus afară si a găsit bătrânul mort pe scări. Înghețase de frig. Când s-a apropiat a văzut un bilet: „Când nu aveam haine călduroase aveam puterea de a înfrunta frigul. Dar când mi-ai promis că mă ajuți m-am atașat de promisiunea ta, lucru care mi-a distrus puterea de a lupta pe cont propriu”.

Nu promiteți niciodată ceva fără să vă țineți de promisiune. Poate pentru dumneavoastră nu înseamnă nimic promisiunea, dar pentru celălalt ea poate însemna totul. E visul lui. Iar „omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea”, zicea Sigmund Freud.

Promisiunea neîndeplinită este un abandon. Și știți de ce unii oameni sunt dărâmați de tot când îi abandonăm astfel? Pentru că le distrugem visurile, planurile, speranțele. Înșelarea așteptărilor e cel mai dureros fenomen. Cineva spunea că e acel tablou imaginar care a dispărut, pentru că în loc să-l pictăm împreună, noi ne-am luat culorile și am plecat!

Cioran zicea că „omul care visează nu se îndoiește niciodată”. Furându-i visul tu îi îndoiești credința.

Nu faceți juruințe fără să le îndepliniți! Psalmul 15 spune că „el nu-și ia cuvântul înapoi nici dacă face un jurământ în paguba lui”.

Nicolae.Geantă,
Suceava

Nicolae Geantă la Suceava

 Duminică 18 iulie 2021 -  Evanghelizare / Botez / Edificare



joi, 15 iulie 2021

Wycliffe Romania la Toflea. Workshop pentru traducerea Bibliei în limba rromani

 
17 iulie 2021, ora 10,00
invitate toate bisericile de rromi evanghelici din județele din Sudul Moldovei și Estul Munteniei precum și slujitori care lucrează împreună cu rromii

marți, 13 iulie 2021

România Educată a domnului Iohannis – de Nicolae.Geantă

Înainte de-a ajunge președintele țării (2014), domnul Iohannis striga obsesiv pe la colțuri că vrea o „Românie Educată”. Mai marele de la Cotroceni ne amenința cu un lot de „7 grupuri de lucru” care vor face ca școala românească să duduie. În 2016. (Tot așa ne amenința și domnul Emil Constantinescu - cu zece mii de specialiști ai săi – care au dus România tocmai la un Indicele al Dezvoltării Umane de 0,708. Cum sună asta? Asemeni cu Siria, Cuba, Bulgaria, Panama, Malayezia... Adică în jos! Abia după 20 de ani „am urcat” pe locul 50 în lume. Azi suntem pe 49. Cu indice de 0,828).

Numai că „proiectul de țară autentic, al generațiilor viitoare...”, cum îl numește (încă) domnul Iohannis, nu este un ocean abundent ci o mică picătură de ploaie. Ca să nu zic apă de ploaie. Pentru că politicile sale principale de „briefs” sunt ca epava de la Costinești. Nefuncționale.

Oameni fără chibzuință - de Nicolae.Geantă

Cei care zic în inima lor că nu există Dumnezeu (Psalm 14:1),
Cei care cred că se mântuiesc cu forme religioase (Luca 11:38-50),
Cei care își clădesc casa pe nisip (Matei 7:26),
Cei care disprețuiesc învățătura și mustrarea (Prov. 15:5),
Cei care se încred în inima lor (Prov. 28:26),
Cei care adună averi pe nedrept (Ieremia 17:11),
Cei care răspund bârfelor (Rom. 10:18),
Cei grabnici la mânie (Ecles. 7:9),
Cei zăbavnici să creadă adevărul (Luca 24:25),
Cei care nu așteaptă revenirea Domnului Hristos (Matei 25:2).

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 10 iulie 2021

Darul micilor obrăznicii – de Nicolae.Geantă


Ca și mine, cred că ați fost asaltați în nenumărate rânduri de oameni care au „boala cercetărilor fără rost”, cum ar zice Pavel. De indivizi care pun întrebări capcană, ca fariseii din vremea Domnului Isus. Îți ies în cale cum cobori din amvon, te așteaptă în ușa de la intrare, te asaltează cu mesaje pe e-mail, te sufocă cu sms-uri pe telefon. Pentru ei a-ți afla adresele virtuale, telefoanele, numărul de la casă..., sunt floare la ureche. Sunt scormonitori. Nu numai că pentru orice întrebare tâmpită ei pretind un răspuns exact, dar dacă ai făcut greșeala să-ți spui părerea stimabilii scot automat asul din mâneca atotcunoștinței: „Nu este deloc așa, stai să îți spun eu...” Și încep turuiala plăcii deja pregătite.

joi, 8 iulie 2021

Valoarea unui om în matematică - de Nicolae.Geantă

Descoperitorul cifrei zero, savantul persan Abu Abdulah Muhammad bin Musa al Khwarizmi - considerat părintele algebrei - a fost întrebat odată care este valoarea unui om în matematică. Răspunsul său a fost fără ezitare: „Dacă omul are caracter și bun simț = 1. Dacă mai este și frumos = 10. Dacă mai are și ceva bani = 100. Dacă se trage din spiță nobilă = 1000. Însă dacă dispare simbolul bunului simț și al caracterului, adică cifra 1, rămân doar zerourile”. Pentru că omul nesimțit, fără caracter, fără scrupule, orice/oricât ar avea în posesie nu e decât o nulitate!

Spre deosebire de savantul persan, care a pus o etichetă fundamentală valorii omului în limbaj matematic, spuneam unui grup de frați din Germania că valoarea (reală) unui om este dată de Hristos. Pentru că Hristos este 1 (Unu). Iar noi oamenii suntem 0 (zero). Dar cu 1 în față suntem oameni de 10. Mai mulți oameni de zero cu un 1 în față pot fi oameni de 100, de 1000 sau de milioane! Dar odată scos Hristos din viața lor, oamenii sunt decât un șir de zerouri. 

marți, 6 iulie 2021

Spovedanii în seara înlăcrimată - de Vladimir Pustan

 Îmi înfig adânc stiloul în inimă ca să mai pot scoate din ea cuvinte. Sânge nu mai am… O parte l-am donat pe clasa a XII-a pentru o colegă care şi-a tăiat venele din cauza unei toamne prelungite. Ce a mai rămas mi l-au supt vârcolacii grijilor.

Nici iubiri nu mai am în lupta cu demonii urii, căzând cu mâna în beregata vecină. Pe câmpul sentimentelor străvezii plutesc în deriva verii corăbiile grâului încolţit din multele ploi ale pâinii cu TVA scăzut. Azi n-am râs, deci am pierdut o zi din viaţă după cum glăsuia Chamfort. Am pierdut multe zile ca acestea, ele deraind pe şinele cutelor de pe frunte. Şi ce dacă-i amară cucuta înfrângerii câtă vreme o bem din cupa speranţei? Să tot plouă şi să bată vântul! Să spumege marea blesteme în scorburile pădurii de alge. Cât a mai rămas diazepam în farmacii, adânc ne fie somnul!

Prieteni mi-ai mai rămas cât să am la cine lătra în nopţile cu lună spartă. Citesc ziarele ţinându-le cu capul în jos să curgă cuvintele mincinoase direct în glodul mirositor. Am obosit… privesc spre crucea Lui şi ea e goală, doar sângele cald încercând să găsească tuburile harului spre inima mea. El e în cer. Meştereşte locuri frumoase cu pavaj de aur alb şi borduri de opal, potcoveşte caii cu aripi de la caleaşca nunţii cu diamante, poartă o haină albă şi strălucitoare şi ochii mă dor de atâta lumină nefirească. Mă bucur că-s contemporan cu El şi de aceea gonesc gândurile rele înapoi în grajdurile lor, arunc cenuşă în părul ars de soarele Beiusului şi mă pocăiesc prieteni, sub teii ce şi-au scuturat neculese florile. La iarnă o să bem ceai de brânduşe şi o să primim în casă îngerii colindători să-şi dezgheţe aripile câteva clipe la focul încă viu al dragostei pentru Crist.

Vladimir_Pustan

joi, 1 iulie 2021

Nicolae Geantă în Germania

prima ieșire peste graniță în era post-pandemie
seară de rugăciune / seară specială pentru familii / evanghelizare / botez
Elim Langenfeld - Poststrasse 33, 40746 Langenfeld