Darul micilor obrăznicii – de Nicolae.Geantă

Ca și mine, cred că ați fost asaltați în nenumărate rânduri de oameni care au „boala cercetărilor fără rost”, cum ar zice Pavel. De indivizi care pun întrebări capcană, ca fariseii din vremea Domnului Isus. Îți ies în cale cum cobori din amvon, te așteaptă în ușa de la intrare, te asaltează cu mesaje pe e-mail, te sufocă cu sms-uri pe telefon. Pentru ei a-ți afla adresele virtuale, telefoanele, numărul de la casă..., sunt floare la ureche. Sunt scormonitori. Nu numai că pentru orice întrebare tâmpită ei pretind un răspuns exact, dar dacă ai făcut greșeala să-ți spui părerea stimabilii scot automat asul din mâneca atotcunoștinței: „Nu este deloc așa, stai să îți spun eu...” Și încep turuiala plăcii deja pregătite.

Pavel numește astfel de indivizi „bolnavi de cercetări fără rost și de certuri de cuvinte”. Căci discuțiile lor adeseori nu sunt pașnice, ci pătimașe. Eu zic că cine se comportă așa are un duh de obrăznicie (pe care îl consideră dar). Tupeu. Lipsă de respect. Pentru obraznici respectul este retrograd. Astfel de oamenii nu sunt doar nepoliticoși. Ci și nefericiți. Au un sentiment al propriei lipse de împlinire. Un preot zicea odată că obrăznicia este un semn de neputință și ură.

Odată, niște frați m-au sunat de la ora de studiu biblic pentru că se contraziceau în privința roților carului lui Faraon care au fost găsite pe fundul Mării Roșii de cei de la National Geographic! „Doamneeeee, le-am răspuns, dar voi credeți că asta atârnă de mântuirea voastră?”

Am auzit prea ades oamenii care mă contrazic că botezul se face numai în râuri, că Cina Domnului se ia numai seara (distinșii zic că dimineața e „mic dejun”), că femeia e mântuită prin naștere de fii (atunci de ce a mai murit Hristos?), că azima se coace numai de o bătrână văduvă (și dacă în biserică sunt toți tineri și nu e nicio văduvă?), că... Și dacă nu te conformezi lor ești anatema.

Ceea ce deranjează cel mai mult la indivizii pisălogi cu propriile lor fermități nu sunt doar „cercetările fără rost”, ci faptul că după ce îți consumi cu ei timpul expunându-ți părerea, conclud ca un adventist care stă pe lângă mine și care după o oră de discuții mi-a dezvăluit sec: „Nicule, tu ai perfectă dreptate. Dar merg mai departe tot cu ce cred eu!”

Pavel spune că cei ce au darul micilor obrăznicii, al contrazicerilor - acești teologi ai cercetărilor fără rost, duc la „zadarnice ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte”. O fi prea dur? Ce știa el și nu știm noi?

 „Ferește-te de astfel de oameni!”, sugerează Pavel lui Timotei. E valabil și pentru dvs. Nu le răspundeți la provocări. Nici în biserică, nici pe telefoane, nici pe e-mail. Nu răspundeți obrăzniciilor. În spatele lor se ascunde planul diavolului. Da da, chiar și în biserică...

 Nicolae.Geantă