Înfățișările Hristosului înviat ׀ 3. În fața lui Petru ׀ de Nicolae.Geantă

sursa foto AICI

A treia înfățișare a Domnului Isus după Înviere este una dintre cele mai nedezvăluite istorisiri din istoria lumii. Noi știm că Hristos s-a arătat lui Petru pentru că ne spune Luca (24:34), dar și că argumentează apoi Pavel (1 Cor. 15:5). Știm doar că i s-a arătat Domnul lui Petru înainte de a se descoperii celorlalți ucenici. Cum, unde, Dumnezeu nu ne-a lăsat informații. Și nici Petru. Poate pentru ca să credem că Dumnezeu ni se poate releva oriunde...

Vestea adusă de femei duminica matinal că Hristos a înviat din morți n-a putut să-l liniștească pe Petru. El care era profund tulburat, care nu dormise de trei nopți. Mai exact de când trădase! Pentru că lepădarea lui Petru în curtea marelui preot a fost pentru Isus o suferință mult mai grea decât i-a provocat vrăjmașii! Trădările dor cel mai mult când vin de la prieteni. Cu atât mai mult de la cei în care îți pui încrederea cel mai mult. Faptul că Isus nu i-a reproșat nimic trădătorului de la foc, ci numai „S-a uitat țintă la el”, l-a zdruncinat adânc în suflet pe Petru. Privirea Domnului l-a fript ca un laser pe retină. Îl avertizase că o să cadă... Petru a crezut că Isus a murit și nu l-a iertat.

N-a crezut-o pe Maria Magdalena, nici pe celelalte femei, dar când a auzit că Hristosul nu mai este în mormânt a început o goană turbată spre grădină. Dorința de a-L găsi pe Mântuitorul nu te va ține niciodată pe loc. Indiferent de obstacole. (De frica iudeilor Petru și ucenicii stăteau încuiați după Răstignire). Iar dorința de iertare te face să alergi desculț peste cioburi. Și să nu le simți! Indiferent de vârstă.

Pe drum Petru s-a întrecut cu Ioan. Pe calea Domnului este cros. Bătrânii și tinerii. Un cros spre aceeași țintă. Fără competiție. Fără perdanți. Fiecare trece linia de sosire la vremea „cetei lui”. Petru a fost întrecut. Dar n-a ripostat. Important era să ajungă el la mormânt. Și a ajuns. Interesant este că ucenicul cel tânăr nu a intrat în mormânt înaintea lui Petru! Știa să ofere întâietate cui Dumnezeu oferise întâietate.

Petru a privit fâșiile de pânză și ștergarul făcut sul și pus într-un loc sigur. În vremea aceea când un prinț se ridica de la masă fără să termine făcea ștergarul sul și îl punea deoparte să fie văzut. Asta era semnul că va reveni. Ștergarul lui Hristos ne vorbește despre revenire. Într-o zi El va reveni după noi! Negreșit! Tu crezi în revenirea Domnului? Dacă da îl aștepți?

Nu știm în ce context Hristos i s-a arătat lui Petru. Dar știm că a fost primul dintre ucenici care l-a întâlnit. Maria Magdalena a fost prima dintre femei care-L văzuse. El era primul pe lista tuturor ucenicilor. Căpetenia lor. De ce a fost ales Petru? Pentru că trădase cel mai dureros dar se pocăise cel mai radical! De ce a fost aleasă Maria Magdalena să fie primul martor al Învierii Domnului? Pentru că pocăința ei a fost mai mare decât pocăința lui Petru!

„A înviat Domnul și s-a arătat lui Simon (nisip)”, zic ucenicii din camera de sus celor doi proaspăt întorși din turismul hăbăuc spre Emaus (Luca 24:34). Lui Simon, căci Petru nu era încă Chifa (piatră). Pentru asta a trebuit să se întâlnească din nou cu Domnul la Marea Galileei. Nu e suficient numai să te întâlnești cu Hristos și să primești iertare. Trebuie să trăiești cum a trăit El! Petru a trăit și a și murit ca Isus. Răstignit. Dar cu capul... în jos!

Nicolae.Geantă