O ultimă noapte cu mama - de Sefora Geantă

Am vrut să mai petrec o ultimă noapte cu mama,

Să-i simt inima bătând lângă a mea,

Să dorm în brațele ei calde și moi,

Sub mângâierea răsuflarii ei dulci. 

Să-i aud glasul spunând “Noapte bună!”

Și sărutul neprețuit să-mi atingă fruntea încrețită de gânduri. 

Mi-e dor de copilărie, mamă! 

Mi-e dor să fim doar noi două, 

îmbrățișate 

în miez de noapte.

Să mă ghemuiesc și mai tare 

în brațele tale

atunci când frigul îmi biciuiește pielea,

Sau când vreun vis urât 

îmi tulbură seninătatea mea de copil.

Mi-e dor de culcușul cald, 

De iubirea primită din belșug... 

Mi-e dor de poveștile tale de viață,

nu cu zâne, nici cu balauri sau prinți,

ci cu oameni ca mine și ca tine.

Oameni simpli și totuși complicați, 

Încâlciți în emoții și frici, și totuși plini de curaj și elan.

Oameni care iau viața în piept, pentru că știu că totul e efemer.  

Îmi e dor de rugăciunile tale, 

de genunchii plecați...

Nu aveai tu vorbe pompoase, dar tot ce ziceai, ziceai din inima. 

Și mai presus de toate

Credeai... 

Am venit să mai petrec o noapte cu tine, mamă! 

Să-ți simt iar inima bătând lângă a mea,

Să mai dorm în brațele tale calde și moi,

Sub mângâierea răsuflarii tale dulci. 

Să-ți aud încă o dată glasul spunându-mi “Noapte bună!”

Și sărutu-ți neprețuit să-mi atingă iar fruntea încrețită de gânduri.

Am venit, mamă! 

Mă primești? 

Uite, mă așez lângă tine, 

cum făceam când eram copil. 

Mă strecor în brațele tale, 

mă fac un ghemotoc de om, 

numai să știu că încap, 

să știu că mâinile tale încă mai poartă forma corpului meu cândva firav. 

Mai ai loc și pentru mine, mamă? 

Am venit să mai petrec o noapte cu mama,

Că îmi era așa dor! 

Nu mi-a răspuns la nici o întrebare, 

Și nu am vrut s-o trezesc din somn,

așa că am ridicat plapuma 

și m-am așezat în pat lângă ea. 

Dar mama,

era rece.

(Bunicii mele, Severa, care noaptea trecută a mers să doarmă în brațele îngerilor).