luni, 15 martie 2021

Lucrul cel mai de preț - de Nicolae.Geantă


Un fariseu numit Simon a invitat pe Isus la o petrecere. Nu știm dacă l-a invitat in semn de recunoștință că fusese vindecat de lepră (cum susțin o parte din teologi), dar știm că la party-ul său privat cu protipendadă evreiasca și ucenici s-a strecurat și o... desfrânată! O fată de pe centură. Cu ținuta aferentă. Văzând-o plângând la picioarele lui Isus fariseul, credinciosul strict cu normele morale și cu Dumnezeu s-a înroșit de mânie. “Locul ei este în iad!”, gândea în inima-i plină de religie! Dar Isus i-a scanat și creierul și inima. Și lipsea ceva din ceea ce avea femeia! Lipsea iubirea...


Spuneam ieri unei biserici că Jonathan Swift a scris că oamenii au destulă religie încât să se poată urî, și puțină dragoste încât să se poată ierta. Da, numai dragostea iartă. Numai dragostea vindecă. Numai dragostea transformă. Știți ceva mai bun? Ceva prin care omul devine mai responsabil, mai grațios, mai măreț?


Sincer să fiu îl iubesc pe Soren Kierkegaard. Chiar dacă e danez, filosoful simte ca mine un biet mioritic. Și el are o inimă ciudată: în formă de cruce! Iată ce întreba într-o zi:


“Prin ce devine omul măreț, admirat de toate celelalte făpturi și plăcut în ochii Domnului? Ce-l face mai puternic, mai măreț, mai tare decât lumea întreagă? Ce-l face mai slab, mai fragil decât un prunc? Ce-l face omul mai neclintit, mai ferm decât stânca? Ce-l face mai mlădios, mai maleabil decât ceara? Dragostea!

Ce-i mai vechi decât orice altceva? Dragostea.

Ce supraviețuiște oricărui lucru? Dragostea.

Ce nu poate fii luat, însă ia totul? Dragostea.

Ce nu poate fii dat dar dă totul? Dragostea.

Ce consolează când nicio mângâiere nu ajută? Dragostea.

Ce persistă când totul se schimbă? Dragostea.

Ce rămâne când imperfecțiunea apune? Dragostea.

Ce stă mărturie când proorocirea amuțește? Dragostea.

Ce nu încetează când iubirea sfârșește? Dragostea.

Ce pune miez în cuvintele îngerilor? Dragostea.

Ce transformă darul văduvei in belșug? Dragostea.

Ce nu se preface niciodată chiar când totul se transformă? Dragostea.

Și doar aceasta e dragostea care niciodată nu devine altceva!”


Când iubești nu știi când trece timpul. Nu mai contabilizezi minutele. Nu ți se par pierdute. Vorba lui Mircea Eliade: “Îți aduci aminte când te-ai îndrăgostit? Mai trăiai  atunci timp? 


Pavel zice că din tot ce există sub soare, toate lucrurile vor încetaîn afară de trei: cedința, speranța și dragostea (1 Cor. 13:13). Dar cea mai mare dintre toate este dragostea.


Iubește! Și vei avea tot! Și pământul și Cerul!


Nicolae.Geantă


2 comentarii:

  1. Mult har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos, alaturi de toti cei apropiati de Sufletul tau, draga Nicu...
    O eterna binecuvântata si fericita primavara, plina de Dragostea pura, sfânta, reala, în casa inimii tale si înafara, Duhul Sfânt sa te însoteasca peste tot prin lume si prin tara, pâna când va fi sa ne întâlnim iara.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ați fost invitați la masă, nu zic petrecere, doar o masă normală de către oameni apartenenți unei religii diverse ?
    Chiar dacă nu se atinge nici un argument în ce privește credința, stau toți cu un nod în gât, o anume apăsare. Acel Simon si-a călcat mult pe orgoliu, sau avea un motiv ca să-l invite pe Isus.
    Există o luptă ascunsă când se așează la o întâlnire, cu mâncare, sau fără. Încercăm toți să ducem lingura la gură, sau cafeaua, dar nodul din gât nu se topește, fiindcă nevăzutul care cuprinde locul acela e un câmp de luptă, îngeri care caută sa biruie, și buni, dar și răi...
    De multe ori ingerii Domnului apleacă triști capul, pentru caomul care e de partea lor cedează la compromisuri veninoase, în loc să îndrepte negocierile spre zona de siguranță pe care o știe bine, dar îl incomodeaza.
    Alții se lasă intimidați, sau sunt atât de mândri de "sfințenia" lor, exact ca toporul pe mijlocul lacului.
    Ce stim noi despre dragoste ?
    Cum putem croșeta dragoste cu nod în gât ?
    Ce să fac atunci când îngerul meu luptă pentru mine ?
    Nu am voie sa îndrept degetul arătător spre a acuza pe un om prins în lanțuri încuiate cu lacăt. În pumnul meu, sub celelalte trei degete e cheia care-l poate elibera !

    RăspundețiȘtergere