miercuri, 31 martie 2021

Nicolae Geantă - Teologia genunchilor

video by BenHur
via Maranata Vulcan

Un comentariu:

  1. *Gândul veșniciei*

    Mă strânge timpul, mi-a rămas prea mic
    Căci crește-n mine gândul veșniciei,
    Și din clepsidre sparte mă ridic,
    Brodând netimp cu firul bucuriei.

    Noroiul vremii-mi urcă spre genunchi
    Făcându-mi mersul luptă încordată,
    Dar îl sfidez, strigându-i din rărunchi:
    N-o să-mi ajungi la aripi niciodată!

    Pot, ca și Pavel, totul în Cristos,
    Și tot prin El mi-e veșnic viitorul,
    Și nici măcar vreun gând insidios
    Nu-mi va curma spre veșnicie zborul.

    Eu fac din ornic doar un ornament
    Și numai un decor mi-e calendarul,
    Căci am intrat într-un etern prezent
    De când în viață mi-a rodit Calvarul.

    Mi-e timpul strâmt, dar știu că nu-i al meu
    Și-l voi lăsa curând la garderobă,
    Ca toți cei ce-L iubesc pe Dumnezeu,
    Luând ca strai a veșniciei robă.

    Simion Felix Marțian
    Vulcan, 11 iulie 2017

    RăspundețiȘtergere