Câteva răspunsuri despre căsătorie - cu Nicolae.Geantă

sursa foto

MH: „Nașterea și moartea nu depind de noi. Însă omul decide cu cine se căsătorește!” NKG „Consider că după convertire, căsătoria e cea mai importantă alegere din viața unui om. Pocăința ține o veșnicie, căsătoria ține o viață”.

MH: „Ce este familia tradițională?” NKG: „În discuțiile cu persoanele care promovează o redefinire a familiei, creștinii argumentează cu versete din Scriptură, cum este și firesc. Totuși, societatea laică poate condamna argumentele, refuzând Biblia. Cred că Familia tradițională e familia firească, naturală. Familia naturală e cea care se poate multiplica prin naștere de copii, în urma relațiilor intime dintre cei doi parteneri care conviețuiesc împreună, indiferent de religia care o împărtășesc!” Scopul principal al familiei nu este satisfacerea unor plăceri sexuale, ci multiplicarea speciei. Cine nu se poate multiplica, nu constituie o familie! (Aici este exclus situația în care el/ea din probleme medicale nu pot procreea)

MH: „Familia este o instituție care creează mari speranțe omului. Sau mari temeri. Căsătoria te poate face fericit sau te poate nimici”. NKG: „Datorită ideologiilor laice tinerii aleg să trăiască în afara căsătoriei, unde pot rămâne fără angajamente, fără loialitate, fără renunțare la sine. Alimentează egocentrismul. Căsătoria impune un angajament permanent. Cine păstrează angajamentul nu se teme de eșec. Cine respectă legile nu cade sub incidența lor”.

MH: „Iacov a avut mai multe neveste. Poligmia este o particularitate?”. NKG: Poligamia nu a fost permisă de Dumnezeu în vechime numai în vederea perpetuării speciei (deoarece foarte mulți bărbați mureau în război iar soțiile rămâneau văduve, și cu familie), ci și datorită faptului că legile orientale nu permiteau femeilor singure să muncească. Deci o văduvă, o femeie divorțată sau necăsătorită dar rămasă fără tată, puteau muri de foame. Astfel, Dumnezeu a îngăduit poligamia, o axiomă ce proteja și femeile din categoria de mai sus.

MH: „De ce căsătoriile gay?” NKG: „Căsătoriile gay sunt cerute nu de niște oameni care s-au născut cu o anumită boală, ci de oamenii cu patimi sexuale extreme dezvoltate în societățile secularizate.

MH: Dumnezeu i-a făcut omului un ajutor potrivit. NKG: „În textul ebraic cuvântul „potrivit” este tradus „față în față”, adică „ajutor față în față cu tine”. Pe înțelesul larg ajutorul potrivit în concordanță cu nevoile lui Adam. Adică o relație de complementaritate.

MH: „În traducerea originală, după ce Dumnezeu a creat femeia, Adam a exclamat o interjecție: „Waw! A fost uimit de ce cadou primise”. NKG: „Textul ebraic spune că termenul „făcut” din țărâna pământului (folosit pentru „Dumnezeu a făcut pe Adam”) este cel care descrie munca simplă a unui olar. Dar când vorbește despre facerea Evei, folosește un cuvânt care tradus înseamnă munca unui artist, a unui specialist care împodobește obiectele de valoare!

MH: „Curba iluziilor și curba deziluziilor”. NKG: „Căsătoria este o trecerea de la vise la realitate. Abia după nuntă mirii deschid ochii…” Mai bine deschizi ochii înainte și îi închizi după. Vei fi ferit de o mulțime de necazuri!

MH: „Sunt împotriva căsătoriei prin predestinare?” NKG: „Deși îmi place ce argumentează Talmudul (că înainte de a te naște Dumnezeu ți-a pregătit deja partenerul pentru căsătorie), nu cred în predestinarea căsătoriei! Căsătoria este o alegere pe baza unui act de iubire! (Doar am mai spus că noi alegem dacă ne căsătorim, nu și dacă ne naștem). Deci Dumnezeu onorează alegerea mea. Sau o pot dezonora singur!”

MH: „Căsătoria te învață și cum să fii mântuit!” NKG: „Familia este cel mai bun șmirgel. Aici se șlefuisc caracterele, se pun cel mai des în aplicare învățăturile Scripturii, se trăiește Evanghelia zi de zi. Cine nu este creștin în casa sa mai mult decât în afara sa trăiește fariseic. Și fariseismul este o stare care nu mântuiește!”

MH: „Vârstele de căsătorie la spartani, romani, greci, evrei, după Renaștere erau timpurii. Se pare că odată cu progresul tinerii se căsătoresc mai târziu. De ce?” NKG: „În lumea antică, medievală sau în prezent în statele sărace din lumea „sudului” („lumea sudului” reprezintă toate statele lumii din afara Europei, USA, Canada, Rusia, Japonia și Australia), căsătoriile se fac la vârste fragede deoarece rolul femeii în societate era/este cvasi-inexistent. Prin urmare femeile erau mai puțin importante decât bărbații, principalul lor scop fiind nașterea de fii și fiice. Odată cu era industrială femeia este integrate în societate. Are activități multiple, asemeni bărbaților. Fetele urmează școli, cursuri de specializare etc, cariera fiind foarte des pusă deasupra familiei. Prin urmare vârsta de căsătorie a crescut la peste 25 de ani în state europene sau în USA. Odată cu amânarea vârstei de căsătorie s-a accentuat adulterul. Dar au apărut și nașteri cu malformații”

MH: „Bărbatul de obicei se căsătorea cu o soție mai mică cu 10 ani”. NKG: „Populațiile antice considerau maturitatea la vârsta de 30 ani. Numai la bărbați însă. Potrivit tradiției ebraice, bărbatul care își lua o nevastă era obligat să ofere soției adăpost, hrană și relații intime. Prin urmare o casă nu se putea construi în termen scurt, un tinerel fără experiență profesională nu putea întreține o soție, o familie”.

MH: „În biserica catolică divorțul e interzis, BC nu mai recăsătorește, deci unii catolici aleg altă confesiune (ex. maghiarii)”. NKG: „Corect. Italienii de exemplu au interzis divorțul. Divorțul durează și 10-15 ani, iar avocatul e plătit cu peste 10.000 euro. Prin acest fapt Biserica a dorit să îngreuneze divorțul. Prin urmare italienii se despart dar nu înaintează divorț, deci trăiesc mai departe în concubinaje. Și s-a dat naștere la uniunea consensuală”.

MH: „Este foarte greu să împarți dragostea cu dreptatea”. NKG: Cine acceptă dragostea trebuie să renunțe la dreptate. Dreptatea se bazează pe merite. Dragostea e har. Cadou nemeritat. De exemplu, dreptatea vine cu o ciocolată și o dă numai copilului care a fost cuminte.

MH&NkG