marți, 31 decembrie 2019

Iartă-mă, Tată... - de Mihaela Mănescu

Iartă-mă, Tată... Iar n-am rodit...
Floarea-a fost stearpă. S-a ofilit.
Frunzele-mi moarte, Te-au înșelat.
Ramul mi-e negru, gol și uscat.

Toată grădina Ți-a dat prinos.
Numai din mine n-ai vreun folos...
Iată, securea geme în trunchi:
Simt o vâltoare. Cad în genunchi...

Drept ești, Părinte. De-aș arde-n foc,
Ți-ar face roade altul în loc.
Iartă-mă, Tată... Vrei să-mi mai dai
Încă o șansă, să nu mă tai...?

mihaela,
Biserica Adoramus București

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu