Puşcăriile gem de pline, tribunalele mustesc de ură, azilurile
sunt tot mai triste. Statul ajută orfanii, văduvele, sinistraţii, nenorociţii,
alcoolicii, drogaţii, poliţia face curăţenie în baruri.
vineri, 25 octombrie 2019
Odihna de veci - de Vladimir Pustan
O ştire măruntă pe un colţ de ziar. Mitropolia Moldovei
construieşte un hotel în vârful Ceahlăului în mijlocul parcului naţional.
„Pentru odihna pelerinilor” se spune în comunicat.
Nu este, mitropolia, mai vinovată sau mai nevinovată decât alte
biserici ce construiesc o tabără, un campus, un hotel pentru recreere, căsuţe
pentru vacanţă, locaşuri de reculegere, mănăstiri pentru meditaţie. La mare sau
la munte, în curtea bisericească, locaşuri pentru nunţi, săli de protocol.
Biserica se odihneşte… Sforăitul se aude ca în miez de noapte
în interiorul unui dormitor cu răcani. Un somn obosit şi nevrednic, ce
prevesteşte seceta finală.
Somnul lui Şuşteru după ce a mâncat lăptuci. Somn întrerupt
de-o retrocedare de biserică, de un popa păcătos, de o pagină de ziar cu
matrapazlâcuri sereliste.
Strada nu doarme…Fetele stau prin parcări ca borne kilometrice
ademenitoare, se suflă în pungi cu prenadez, homosexualii mărşăluiesc
sfidători, hoţii te aşteaptă în umbră, cuţitul se ţine în podul palmei.
Biserica se odihneşte… Suficientă ei înşişi, obosită de marş,
culcându-se pe laurii veştejiţi.
Biserica istorică doarme, biserica lui Luther doarme, bisericile
de după Luther dorm, Satana e fericit şi ne cântă de leagăn, dar leagănul e
sicriu iar cântecul e bocet.
Atât s-a vorbit despre deşteptare, încât te apucă somnul. Şi
totuşi e nevoie de trezire. E nevoie de un om treaz. Trezește-te tu care
dormi... Duminică, o predică despre trezire (la Beiuș).
Vladimir Pustan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu