Suntem ceea ce suntem, fiecare dintre noi, rezultatul iubirii dintre parintii nostrii biologici, mostenitori si transmitatori ai iubirii lor, copiilor nostri si copiilor copiilor nostri, din generatie în generatie la nesfârsit. Paradoxal este însa faptul ca, aceasta mostenire atemporala nu se mai concretizeaza în societate, oamenii devenind din ce în ce mai îndepartati unii de altii, din ce în ce mai singuri, izolati si lipsiti de iubire, chiar calcându-se unii pe altii în picioare. Ma refer aici doar la dragostea normala, rationala, perceptibila prin cele cinci simturi firesti,primare, fara sa mai aduc în discutie dragostea neconditionata, absoluta, sfânta, sacrificatoare, fara prejudecati elevata de credinta în Dumnezeu, ceea ce ma determina sa cred ca, credinta data odata pentru totdeauna sfintilor, este moarta, lipsita de puterea ungerii Duhului, iar Biserica lui Hristos trece prin cea mai mare criza de identitate, o depresie generala fara precedent care, cred eu, prevesteste cernerea finala, curatarea si sfintirea Tempului prin focul cuptoarelor incinse, îndepartarea zgurei si separarea argintului de aur, dupa care fiecare vas care va rezista încercarii, va straluci de 7 ori mai tare ca înainte de curatare, zic eu. Fiti binecuvântati, curatati si sfintiti de Duhul Adevarului !
Suntem ceea ce suntem, fiecare dintre noi, rezultatul iubirii dintre parintii nostrii biologici, mostenitori si transmitatori ai iubirii lor, copiilor nostri si copiilor copiilor nostri, din generatie în generatie la nesfârsit.
RăspundețiȘtergereParadoxal este însa faptul ca, aceasta mostenire atemporala nu se mai concretizeaza în societate, oamenii devenind din ce în ce mai îndepartati unii de altii, din ce în ce mai singuri, izolati si lipsiti de iubire, chiar calcându-se unii pe altii în picioare. Ma refer aici doar la dragostea normala, rationala, perceptibila prin cele cinci simturi firesti,primare, fara sa mai aduc în discutie dragostea neconditionata, absoluta, sfânta, sacrificatoare, fara prejudecati elevata de credinta în Dumnezeu, ceea ce ma determina sa cred ca, credinta data odata pentru totdeauna sfintilor, este moarta, lipsita de puterea ungerii Duhului, iar Biserica lui Hristos trece prin cea mai mare criza de identitate, o depresie generala fara precedent care, cred eu, prevesteste cernerea finala, curatarea si sfintirea Tempului prin focul cuptoarelor incinse, îndepartarea zgurei si separarea argintului de aur, dupa care fiecare vas care va rezista încercarii, va straluci de 7 ori mai tare ca înainte de curatare, zic eu.
Fiti binecuvântati, curatati si sfintiti de Duhul Adevarului !