Fericirea neavortului e mângâierea micuțelor mâini pe tâmplele albe. Niciun Schwartzkopf n-o poate înlocui. E pasul dezechilibrat al ghemotocului care alergă haotic spre tine neținând cont de obiectele de care se poate zdreli. Niciun spectacol nu e mai emoționant. E gânguritul ce sună ca un regal simfonic într-o zi plină de neîmpliniri! E micul sărut de seară care-ți dă delete la tone acumulate de stress.
Fericirea neavortului e niagara de lacrimi fericite când Prințul sau Prințesa ta au urcat pe treapta înaltă a podiumului. E adrenalina care te ține treaz în rugăciunea de la miezul nopții. Și de la fiecare început de zi. Atâtea examene trebuie trecute! E inima gata să-ți sară de sub cămașă când odorul ți-a venit de mână cu aceea cu care-și va împărți viitorul...
Fericirea neavortului lungește zilele. Dă bucurie în luptă. Întărește credința. E conștientizare că te poți asemăna cu Dumnezeu la microscară. Înveți să ierți, să uiți și să iubești. Ține dragostea ca verb pân’ la sfârșit. Și dincolo...
Fericirea neavortului e viitor. Păstrează în viată nu doar număr de prunci, nu doar etnii, nu doar națiuni. Ci și destine. Mari destine... Dolores Aveiro a vrut să-l avorteze pe Cristiano Ronaldo. Fotbalistul portughez cu 4 baloane de aur. Și 3 ghete de aur. Probabil cel mai valoros fotbalist din lume. Theresa a vrut s-o avorteze pe Celine Dion. Era al XIV-lea copil al canadiencei. Dar un preot catolic s-a opus. Iar mai târziu vocea fetei a încântat omenirea. Probabil și Beethoven ar fi trebuit avortat. Avea acasă opt frați bolnavi incurabil... În urmă cu 50 de ani o liceeancă a rămas însărcinată. A băut otravă, a ridicat greutăți, s-a lovit constant cu burta de colțul șifonierului. A făcut eforturi incredibile să avorteze. N-a reușit. Apoi a născut un copil și l-a părăsit. Iar copilul acela sunt...eu!
Sâmbăta asta e Marșul pentru Viață. Ar trebui să ieși în stradă să vorbești celor ce nu știu ce este fericirea neavortului. Celor ce nu cred că poți fii fericit cu copii. Să le spui că ei sunt cea mai prețioasă comoară a unei femei. Sunt diademă. Că ei fac orice mamă Regină. Și că cine nu îi are se simte ca un colier neșlefuit. Cu strălucire mată. Că gust de pietriș între dinți simte femeia care nu poate să nască. Dar cine poate și nu vrea...
În România s-a distrus prea mult pofta de viață... Viața trebuie apărată. Dar nu doar odată pe an. Continuu. E perisabilă.
Iubiți copiii! Fără ei viitorul nu sună bine. Nici măcar la Vodafone...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu