Ar trebui
să subscriem cu JH Newnam care zicea într-o prelegere a sa: ”Nu te teme că
viața ta va avea un sfârșit, ci teme-te ca nu cumva să nu aibă un început”.
Căci, începutul vieții nu e la maternitate. Și nici finalul ei la mormânt.
Începutul vieții nu e când micul trupul începe să miște. Nici când face
primii pași. Începutul vieții e atunci când sufletului tău începe să-i crească
aripi! Abia atunci începi să respiri nemurire. Căci viața nu e doar existență
telurică.
Poate că
așa vom înțelege de ce Hristos i-a spus lui Nicodim în toiul nopții că nimeni
nu va intra în Împărăția cerurilor dacă nu se va naște din nou... Fără ea nu
trăim.
Frica de
început e-o teamă bună. Cea de sfârșit e teamă rea. Și cine se teme doar de
aceasta din urmă înseamnă că nu a început să trăiască!
Începe să
trăiești! Dar pentru asta trebuie să schimbi scutecele necredinței...
Nicolae.Geantă
Orice sfârsit este un nou început. Si ce minunate sunt sfârsiturile si începuturile în Hristos !
RăspundețiȘtergere