Un prieten al lui Flaubert, Le Poittevin, în clipa morţii
zicea privind afară: „închideţi fereastra, e prea frumos”. Poate că locul unde
se ducea nu i-ar mai fi oferit nici măcar frumuseţea morţii unor frunze în
toamnă, a unei ploi în ianuarie aducătoare de gripă porcină.
Pe de altă parte, fără să cad în ispita Martorilor lui
Iehova sau a Avatarului lui Cameron, sunt convins că pe pământ există lucruri
frumoase cu care nu ne vom mai întâlni în cer. Nu mai ştiu care poet îl ruga pe
Dumnezeu să facă în aşa fel încât în Rai să miroase a fân cosit.
Pământul e frumos în măsura în care îl înţelegi ca fiind
doar o garsonieră mai mare în care locuieşti ca şi chiriaş, dar pe care trebuie
să fii gata oricând să o părăseşti. O frumuseţe pe fugă din care rămâi cu
amintiri din ce în ce mai estompate până când le vei pierde pe toate întrucât
în cer nu o să mai avem amintiri şi o să fim ca Adam când s-a trezit direct
matur, fără a avea amintiri din copilărie.
Iubiţi pământul moderat, bucuraţi-vă de orice floare sau
fulg de nea, de orice om, de orice necaz părelnic (în cer nici necazuri n-o să
mai avem), de orice lacrimă, trădare, de mare cu valuri albastre (singurul
lucru pe care îl regret că lipseşte din Cer).
În rest, e vremea să mergem să plătim impozitele şi taxele
pentru vina de a locui pe pământ. De fapt e tot o parte a strategiei divine
pentru a ne mai fi mai drag Cerul. În Cer nu o să mai fie nici impozite, nici
taxe. A plătit El într-o zi de vineri...
Vladimir_Pustan
Nici zeciuieli ! :)
RăspundețiȘtergere