Nicolae Geantă - Piesa lipsă

https://www.facebook.com/jhony.apolo/videos/1153945107979049/?fallback=1

RA Toflea 28 febr. 2016

Ce tainic te-nconjoară Domnul - de Traian Dorz

Ce tainic te-nconjoară Domnul

cu binefacerile Sale,

în dulci chemări, în noi îndemnuri 

spre ţinta mântuirii tale. 

Tu nu-nţelegi cum vine gândul

ce-ţi luminează o cărare,

nici cum îţi izvoreşte-ndemnul

cu năzuinţa sfinţitoare. 

De ce unii cad chiar din biserică?

Text: Faptele Apostolilor 20:7-12, Psalm 20:7-8

Dispozitio
1) cad pentru că se încred în ei - Prov. 3:5, Prov. 25:26
2) cad pentru că îşi pun speranţele în oameni - Ieremia 17:5, Psalm 118:8
3) cad pentru că se bazează pe posesiunile lor - Psalm 20:7, Fil. 3:3

Concluzio
CH Spurgeon "Ai grijă cum vii la biserică. Pavel s-ar putea să nu fie acolo"

Nicolae.Geantă

Când pune degetul Dumnezeu pe-o tastă... - de Nicolae Geantă

În urmă cu vreo 16 ani, când am dorit să mă angajez profesor, am dat un examen de titularizare. Din zeci de candidați am fost al patrulea. Erau 4 posturi la oraș (două în Ploiești, două în Câmpina) și restul la țară. Mi-am ales un post la oraș. În liceul unde fusesem elev. Eram ultimul ce puteam face asta. Un tip dinaintea mea optase și el tot la același liceu. (inspectoratul afișase două locuri). Mulțumit, în aceeași zi m-am dus la liceu și m-am angajat...

La vreo doi ani după acest eveniment am ajuns într-o întâlnire cu geografii. La final a venit un tip solid, m-a salutat și m-a îmbrățisat: "Mă mai cunoașteți?, mi-a spus profu' zâmbind. Datorită dvs eu am serviciu la mine în oraș!". Nu-l mai știam. Uitasem că fusese colegul ce luase post exact înaintea mea...

Apoi mi-a povestit: "După ce am luat numirea (hãrtia de la Inspectoratul Școlar unde se susține examenul), am mers acasă. A doua zi m-am dus la liceu: "Sunt noul profesor de Geografie", am spus voios directorului. "Avem profesor. A venit ieri deja. Un domn Geantă", a replicat acesta sec. "Știu. Dar suntem amândoi". "Nu, nu se poate! Nu avem nevoie decât de unul. O singură persoană a plecat la pensie!". "Nu știu. Trebuie să mă angajați". "Nu am unde...". "Domnule director, dar Inspectoratul a trimis doi oameni!". "Eu nu am nevoie decât de unul!". Și s-a iscat un mic tărăboi. 

Directorul a sunat lnspectorul de Resurse Umane. "Am trimis un post, am primit doi oameni!". "Domnule director, am lista în față. Doi oameni ați cerut". " Ba nu, unul"... Discuții. Răsfoiri de dosare. Directorul avea dreptate. Un singur post declarase vacant. Cum au apărut in tabel două?

"Să plece domnul Geantă, a strigat nervos profesorul plinuț. Am avut medie (cu 0,05 puncte) mai mult ca el". "Unde să se ducă?", i-a replicat inspectorul. "Să îmi deregleze alți 70 de profesori?". Tăcere. Profu' de Geografie fierbea. Directorul fuma înădite. Inspectorul răsfoia continuu dosare. Telefonul rămăsese pe speacker. După ceva zăbovire inspectorul găsește soluția: "Dvs de unde sunteți 
dle profesor?". "Din Boldești". "Bun. Mergeți de anul acesta acolo, aveți niște ore la liceu, iar anul viitor când va ieși o doamnă la pensie, veți rămâne titular. Si domnu' Geantă va fi profesor în Câmpina. E de acolo..."

"Mulțumesc! Mulțumesc! Datorită dvs am serviciu la mine în oraș", mi-a declarat încântat a doua oară colegul meu. "Nu aveți de ce, i-am spus uimit (de doi ani nu știusem povestea asta). Mulțumiți-i lui Dumnezeu. El a vrut sa fie așa".

Nicolae Geantă la Toflea

duminică 28 februarie 2016

N-ai voie să lipsești de moștenire pe nimeni!

Sabin împarte Biblii, tractate și CD-uri "îmi pasă de tine" printre tiriști. În diaspora. El și încă vreo câțiva tineri. Misiunea asta o fac de ceva vreme. Pe banii lor. Pe timpul lor. Pe riscul lor...

Azi m-a sunat să-mi spună că printre tiriștii cărora le-a oferit o Biblie a dat de un român. Tipul nu prea mai vrea să audă de  creștini! "Când eram mic am mers la biserică, a mărturisit șoferul. Ai mei erau pocăiți. La 18-19 ani anturajul m-a depărtat de Hristos. Am întors spatele si familiei, și bisericii. Am făcut toate relele din lume. Băutura era refugiul meu. După vreo 10 ani am spus într-o duminică soției mele: "Azi pun punct. Mă duc la biserică să mă pocăiesc!" Am ajuns. Ea a rămas acasă. În biserică, la cântare am luat acordeonul. De ani de zile nu mai cântasem pentru Domnul! Mi-au dat lacrimile! Dar..., nu s-a terminat bine cântarea, că un "șef" a venit la mine și mi-a zis: "tu nu ai voie să cânți în biserică!" Am lăsat acordeonul sub bancă, m-am sculat și-am plecat direct la cârciumă. Când am ajuns acasă mort de beat soția a fost șocată. "Ai spus căte duci la biserică?". "Da, dar... nu m-au primit!". "Ce facem cu oamenii ăștia frate Nicu?", a fost uluirea lui Sabin.

Tiristul nu e singurul oprit de la sfințenie chiar de către sfinți. Crezând că face bine, Biserica, de secole bune taie apetitul de reabilitare al păcătoșilor. Nu știu cum înțeleg unii sacerdoțiul ioanian: Celor ce le veți ierta păcatele vor fi iertate, dar celor ce le veți ținea, vor fi ținute (Ioan 20:23). Nu știu dacă au înțeles că Biserica nu iartă păcate, ci doar Hristos! Dar sunt sigur că n-au înțeles că iertarea păcatelor cuiva duce la pocăința acelui greșit. Neiertându-l noi, ca Biserică, păcătosul nu mai are șansa întâlnirii cu Domnul. Deci, nu e iertat nici de Tatăl!

În biserică nimeni nu poate opri reabilitarea cuiva! Nimeni nu poate da afară pe nimeni! Nimeni nu e "primul între egali". "Tată, nu cred că în biserică se poate deposeda de moștenire nimeni, îmi zice fiica mea cea mică. În biserică toți suntem moștenitorii lui Hristos, și moștenirea noastră e Cerul!" Ce simplu a găsit soluția o asolescentă! ...

Mi-am adus aminte dea "atâția exilați". Marginalizați fără motive. Lăsați să devină insule în biserică. Opriți să slujească. (Am trecut ani buni pe acolo!). (Chiar Elvis Presley a fost dat afară de baptisti deoarece a vrut să cânte cu chitara în biserică!). Mi-am adus aminte și de vorba fratelui Țon: "biserica e singura armată ce își ucide răniți!" Ce duh o mână?

Nu marginalizați pe nimeni fraților! Nu închideți poarta Cerului în nas celui ce-a călcat odată în străchini. De unde știți că el nu s-a pocăit de păcat? Și-apoi, pe cine a alungat Hristos vreodată? Și cum am vrea ca cel căzut să se ridice?

Fiți buni! Bunătatea are ochi pentru oricine. Ajutați păcătoșii să îmbrace haine sfinte! Nu veți fi mai fericiți moștenind Cerul fără ei... Nici Dumnezeu n-a vrut asta...

Nicolae.Geantă 🍒

Când mobilizează Dumnezeu Cerul pentru tine?

Text:  Faptele Apostolilor 10: 1-2, 44

INVENTIO

Pe paginile Bibliei vedem că de multe ori Dumnezeu a intervenit prin oameni. Alteori prin îngeri. Și, de de nu, chiar El personal "a lucrat". Dar să pună tot Cerul în mișcare pentru un om? Când îi mișcă El pe toți, deodată? În ce condiții? 

DISPOZITIO

1) când milostenia ta nu vine din obligație, ci din plăcere

- milă voiesc, nu jertfe!

- dărnicia/ milostenia este ceea ce dai peste zeciuială

- când Tabita a murit, Hristos a înviat-o. Predica poate muri, cântarea poate muri, dar milostenia nu are voie să moară în biserică!

- biserica fără milă e pleonasm

2) când iubești neprihănirea, dar și neprihăniții

- mila fără neprihănire e ca și cum ai oferi cuiva o prăjitură dar ești murdar pe mãini: o refuză!

- neprihănirea nu e completă dacă nu iubești și neprihăniții; ei sunt aripa ta lipsă!

- neprihănirea nu e oferită celor ce nu o caută!

3) când nu iei decizii decât după rugăciune

- mare este puterea rugăciunii celui neprihănit

- undeva, pe o biserică scria "Just Jesus". Dar vântul a rupt banerul și a rămas " Just us"

- rugăciunea trebuie să fie volanul, nu roata de rezervă! 

CONCLUZIO

Atunci Dumnezeu va mobiliza ÎNGERII (v3), SFINȚII (v.24, v. 45) și DUHUL SFÂNT (v.44) 

Atunci vei primi mântuirea tu și casa ta, și veți fi martori pentru toate neamurile!

Nicolae.Geantă 🍒

Pe locul tău - de Vladimir Pustan

Romani 12:7, 8 – „Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.”

Nae Ionescu spunea odată că un bun român este acela care respectă ce poate face altul şi nu poate face el.

Când creierul comandă unui mădular al trupului să facă ceva şi acesta îl trimite la plimbare, înseamnă că acel mădular e paralizat. Dar când un mădular face lucrarea altuia (bunăoară să te scarpini în ureche cu degetul de la picior), e nebunie.

Petru a predicat şi trei mii de oameni s-au pocăit. Pavel a predicat şi el, şi un tânăr a căzut de la fereastră şi a murit. Pavel trebuia să scrie scrisori, să înfiinţeze biserici, să ungă păstori. Petru trebuia să predice.

            

Avem înscris în genă maladia de a vrea să facem tot ce nu putem, dar de asta ar trebui să scăpăm prin pocăinţă. Grecii spuneau că trebuie să te cunoşti şi pe tine însuţi, nu numai pe Dumnezeu, ca să poţi fi folositor societăţii.

Omul mediocru - Nicolae.Geantă

Leonardo da Vinci spunea că omul mediu privește fără să vadă, ascultă fără să audă, atinge fără să simtă și mișcă fără a fi conștient în corpul său...

Omul mediu nu iese din front, nu are inițiativă proprie, nu urcă și nu coboară. El bate pasul pe loc. Nu clocotește și nici nu îngheață. Mocnește ca un fitil care fumegă!

Dar cel mai grav am văzut la omul mediu că gândește fără să vorbească!

Nicolae.Geantă
🍒

Fapte mici, consecințe mari

text: Cântarea Cântărilor 2:15 "Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici care strica viile!"

Inventio
Nu e nevoie să ți se taie piciorul să șchiopi, e deajuns o singură pietricică în pantof!

Dispozitio
Fapte mici cu prețuri mari
1) soția lui Lot - prietenia cu lumea e vrăjmășie cu Dumnezeu
2) Nadab și Abihu - focul străin
3) Solomon - și uriașii sunt slabi când sfidează regulile
4) Uza - obișnuința cu Dumnezeu
5) Ghehazi - lăcomia e lepra ce distruge pe interior
6) Anania și Safira - minciuna în biserică

Concluzio
Atenție: buturuga mică răstoarnă carul mare!

Scrisoare pentru fete, de Dragobete

Va scriu fetelor în prag de Dragobete – o sărbătoare care nu îşi avea rostul în România, aşa cum nici Valentine’s Day nu-şi are rostul în America – să vă avertizez: nu vă jucaţi cu dragostea! N-o stârniți și n-o chemați insistent. Pentru că, spunea Solomon, „e mai tare ca moartea!”. A gustat careva din moarte?

Pentru tot articolul facți click
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/02/scrisoare-pentru-fete-de-dragobete-2.html

Calea mică

Să cauți slijba cea mai neînsemnată, să te porți frumos cu cei ce te irită, să primesti cu brațele deschise criticile injuste, să-i ajuți pe nerecunoscători, e "calea mică" , spunea Tereza de Lisieux. Adică, niște nimicuri pe care când le faci, Hristos se ridică în picioare. Îl bucură mai mult ca faptele mărețe de sfințenie!
Dacă pe căile mari merg doar unii, dacă faptele mari se fac doar uneori, calea mică e accesibilă oricui și are oportunități zilnice!

Nicolae.Geantă🍒

Luigi Mițoi - Cum să trăiești în puritate

Bethanny Church Chicago, 2015

Deportarea ţiganilor din România în Transnistria

foto platzforma.md

https://www.facebook.com/276924052463097/videos/431433720345462/?pnref=story

http://www.platzforma.md/deportarea-si-exterminarea-tiganilor-din-romania-in-transnistria-1941-1944/

http://www.platzforma.md/deportarea-si-exterminarea-tiganilor-din-romania-in-transnistria-1941-1944-partea-2/

Învaţă

cinci lucruri esenţiale

Libertate în supunere

Politicieni sfidători. Soții răzvrătite. Adolescenți rebeli. Biserici neascultătoare. Copiii care bat din picior când nu le faci voia. Bătrâni care nu vor să primească nimic dela cei tineri. Pastori su preoți plini de aere. "Cum, să ascult eu un sfat de la subalterni?". Toți cu pretenții. Pe scrolul fruntii lor citești de departe: "lucrurile trebuie să meargă cum vreau eu!". Obsesie care se traduce "nesupunere"!
Oamenii nesupușii nu sunt doar contemporanii noștrii. Sportul ambiției e indisciplină veche. De la grecii sfidători și evreii "îndărătnici" până la globaliști, lipsa supunerii a fost "cea mai grea robie a societătii", vorba lui Richard Foster. A fi supus, se trâmbitează la scară largă, înseamnă a-ți pierde din libertate! Dar tocmai această libertate a răsturnat-o Hristos: cine vrea să fie liber trebuie să fie supus!

Ca să întărească cerința Mântuitorului, Pavel spune că trebuie să vedem pe ceilalți mai presus de noi.

Răutatea

Nu face rău și acesta va înceta să existe - Lev Tolstoi
„O persoană rea e ca și o fereastră murdară, nu lasă niciodată soarele să pătrundă prin ea.” — William Thackeray
Răutatea începe acolo unde se sfârșește omenia.” — Victor Hugo
„Este nostimă uşurinţa cu care oamenii răi cred că toate le vor ieşi bine.” — Victor Hugo

Rugăciunea care te ține treaz - de Nicolae.Geantă

Duminica dimineața, și nu numai, majoritatea bisericilor încep cu rugăciunea de adorare, de laudă la adresa lui Dumnezeu. De obicei la exercițiul acesta rugăciunile se spun cu jumătate de glas. Urmează apoi rugăciunile de cerere, când lamentațiile zvâcnesc cu mulți decibeli din străfundul "rărunchilor". La noi plângerile bat totdeauna laudele...

De ce trebuie lăudat Dumnezeu? Vrea El complimente ca să ne ofere protecție? Este "gelos", cum spun unii, și vrea neapărat adorare? CS Lewis a găsit ceva ceea ce nouă ne scapă din vedere. Britanicul spune că așa cum o operă de artă "merită" sau "cere" apreciere, tot așa și Dumnezeu o merită. "Aprecierea este starea corectă..., fără ea suntem niște stupizi, lipsiți de sensibilitate".

Postul, foamea care hrăneşte

Despre post, una dintre cele mai importante disciplinele spirituale a bisericii, nu prea se scriu cărți. Şi nici atât eseuri. Mai ales în epoca mecdonlds, a e-urilor, a picknikurilor. Dar si a cancerului.

Postul nu e cură de slăbire. Nu e detoxifiere şi nici ritual religios. Nu e un lucru demodat. Nu are ca motivare orgoliul. Nu îl ținem ca aşa o cere biserica. Nici că suntem de o anumită confesione. Ci e un exercițiu spiritual. Prin post ne înfrânăm.

Postul nu e doar "frână la legumă". Sau evitarea unor animite alimente. Ci când postesc trebuie sa pun frână şi la net, telefon, mass media, relații intime, politică... (Ori somn). Şi mai ales la...răutate! Citiți Isaia 58...

Nemulțumitea ca mod de viață - de Vladimir Pustan

Proverbe 15:15 – „Cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat…”

Erau doi bătrâni cârcotaşi în „Păpuşile Muppets”. Stăteau la balcon şi nici un program nu-i mulţumea. Mereu cârteau. Erau simpatici în smochineala lor, bosumflici ca şi Morocănosul din „Albă ca Zăpada”. Acum nu-mi mai sunt dragi pentru că n-au reuşit să transmită nemulţumiţilor de astăzi umorul lor. Avem de-a face cu nemulţumiţi terni şi inculţi, fără idei inovatoare, ţepeni şi, mai ales, nevindecabili.

Subiectele de acreală şi constipaţie a spiritului sunt variabile – soţia sau soţul, copiii, locul de muncă, biserica, cântarea corului, predica lungă sau scurtă, căldura de afară, aerul condiţionat dinăuntru (prea tare, încet sau inexistent), pâinea din pungă, garnitura de chiulasă de la maşină.

Ascultam pe unul venit din concediu. Marea prea agitată, algele prea mirositoare, sucul prea scump, iar la întoarcere, un dezastru – cozi interminabile pe şoselele patriei. Concediu ratat! Anul viitor se va duce la munte. Muntele prea înalt, cabanierul nespălat, cortul cu găuri, bocancul rupt, pateul expirat. Dezastru de pe acum.

A-ţi programa de dinainte vopsirea lucrurilor în negru, iată o mare sărăcie a sufletului.

Nemulţumirea creează riduri în suflet, dar şi pe faţă şi nici un salon de înfrumuseţare nu va reuşi să le scoată.

Nu crap de optimism, dar când văd personajele groteşti ce nu mai găsesc o fărâmă de optimism şi mulţumire în viaţă, mă simt cetăţean venit din lumea oamenilor verzi cu urechi în formă de pâlnie.

Când viaţa îţi oferă o lămâie, fă din ea o limonadă, zicea Dale Carnegie…

V l a d i m i r _ P u s t a n 
www.ciresarii.ro

Nicolae Geantă la Londra

Biserica Sf. Treime Hendon

19 februarie 2016, ora 19

21 februarie 2016, ora 10 şi ora 17

Bunătatea nu e ca felia de tort…- de Nicolae.Geantă

„Prin ce aţi putea deveni superiori?”, am întrebat astăzi o ceată de liceeni plictisiţi de şcoală precum copoii de mere pădureţe. „Să învăţăm bine!”, zice şefa şcolii. „Să facem bani mulţi”, zice un şmecheraş, „să mergem la biserică”, „prin caracter”, strigă alţii. „Aţi auzit de oameni cu doctorate, ce rup coastele soţiilor? De medici sau profesoare care-şi înşeală partenerul? De savanţi care-asamblează bombe atomice?. De religioşi ce-n Numele Domnului „te taie-n bucăţi”. Şi-atunci, sunt superiori?”. „Nicidecum”, sună corul trezit din letargie. „Bine, dar care ar fi semnul? Şi cum am putea să-l atingem?”. Tăcere… „Prin bunătate!” 

Bunătatea o poate dobândi oricine. Şi săracul lipit de ţărâna colibei, şi bogatul cu carduri cât cărămida. Şi directorul de bibliotecă, şi pieţarul ce abia numără pe degete. Şi cei cu pielea ca hârtia, şi cei cu ten de ceaun. Doreşte-o oricum!

Bunătatea nu e numai să faci binele. Şi atei fac bine. Şi musulmanii. Şi răii fac bine. Bunătatea înseamnă să fi bun. Poate că în viaţă oamenii vor fi nerecunoscători după ce le-ai făcut bine. Fi bun oricum!

Bunătatea nu înseamnă numai să ierţi. Ci să şi uiţi. Oamenii vor fi adesea neatenţi, vor face gafe monumentale, sau vor fi adesea egoişti. Iartă-i şi uită-i, oricum. Iertarea fără uitare te face să dormi cu somnifere…

Bunătatea tace şi dacă are dreptate. Nu strigă, nu se răzbună, nu seacă robinetul iubirii. Bunătatea e ruptă din inima lui Dumnezeu.

Ieri am citit că Dominique, un licean pitic ce avea cancer, era batjocorit în fiecare zi de colegi. Ei îl vedeau lipsit de valoare. Pauzele le petrecea într-un colţ, stropindu-şi sandvişul cu lacrimi. Într-o zi, adolescentul a scris pe Instagram: „Sunt eu scund, dar mai bine să fi scund decât mort… nu trebuie să fi înalt ca să câştigi. Şi eu puteam să fiu înalt, dar Dumnezeu mi-a încetinit creşterea ca să pot deveni
cea mai bună persoană care aş putea fi!” La astfel de puşti şi uriaşii se uită în sus!

Bunătatea nu e ca feliile de tort. Cu cât împarţi mai multe, cu atât tu rămîi cu nimic. Bunătatea e ca baloanele. Cu cât ai mai multe de împărţit cu atât te vei ridica mai în sus!

Nicolae.Geantă

www.ciresarii.ro

Vladimir Pustan - Despre Cina Creștină la Biserica Sf.Treime Londra, 14 febr. 16

14 febr. 2015

Saul și David : circumstanțe și caractere

SAUL SI DAVID (1 Imparati 10, pana la cap 18) (2Imp de la 5-12)

- aparentele pot fi inselatoare. Noi vedem ce izbeste ochiul. Dar Domnul?
- Saul - citim 1 Sam 9:1-2 - barbat tanar, frumos, inalt
- poporul l-a cerut, l-a acceptat, vedea exteriorul
- Dar Saul? S-a discreditat, si Domnul a ales pe David. Dupa inima sa
De ce Saul a esuat? Legea limitarilor, zice John Maxwell. Saul nu a incercat sa devina mai eficient, mai bun.

A. Amandoi au primit sfaturi de la barbati evlaviosi (Samuel, Natan)
- SAUL dupa ungere s-a ascuns de oameni
- Desi detinea puterea, coroana, nu a condus niciodata imparatia. Ci Samuel.
- Nu si-a organizat un guvern, nu a strans o armata, nu a pastrat ce castigase.
- A pierdut trecerea inaintea Domnului dar a crezut ca titlul de imparat ii da dreptul sa conduca... Rezultatul? POPOR ESUAT
- Dar David? Intai razboinic. Si-a facut armata, a ales Ierusalimul ptr capitala (a castigat-o greu!), a format un guvern acolo.
- POPORUL L-a iubit de la inceput (1 Sam. 18:16)
 A atras cetatenii, lideri, a condus bine. POPOR INFLORITOR

B. Amandoi au intampinat provocari mari
- fiecare lider intampina necazuri, obstacole
- Aceleasi Goliat!
- Cine era lider in Israel? Saul. Si a luptat? Nu. I-a dat armura lui David!
- In vreme ce altii asteapta sa vada ce se intampla adevaratii lideri pasesc inainte

C. Amandoi au avut sansa de a se schimba si a creste
- reactia lui Saul cand a adus jertfa: nu s-a pocait
- Reactia lui David cand a curvit: nu s-a temut sa isi recunoasca greseala. Si era lider!

- TU CU CINE TE ASEMANI MAI MULT? Cu DAVID ori SAUL?

Nicolae.Geantă
Beiuș

Nicolae Geanta la Providenta Suceava

14 feb. 2015, ora 18

Nu atunci e liber omul - de Traian Dorz

Nu atunci e liber omul când trăiește în păcat, 

Și când poate după voie a umbla ne-mpiedicat.
Ci atunci e omul liber, când mai drept și mai frumos, 
Conștient și 'nalt trăiește-n ascultarea lui Hristos. 

Nu acolo-i viața bună unde 'noată-n desfătări, 
Și-unde numai flori și zâmbet poate-avea pe-orice cărări, 
Ci acolo-i viața bună unde-aduce ne-ndoios, 
Pentru Dumnezeu și semeni rod mai vrednic în Hristos. 

Nu-i atâta fericire cât poți să trăiești cum vrei, 
Și tot ce-ți dorește trupul poți să ai și poți să iei, 
Ci e fericire-atâta cât cu sufletul voios, 
Poți trăi și-n gând, și-n faptă, și-n duh una cu Hristos.

Lumea asta nu e țintă, moartea nu-i sfârșit de drum;
Nu ne-a fost viața dată numai pentru ce-i acum, 
Ci mi-e lumea câmp de luptă, moartea-i prag întunecos:
Ori lângă Hristos de-a pururi, ori în veac fără Hristos! 

Citiți ca să vă doară - de Vladimir Pustan

Creștinii trebuie să știe puțină carte, cât să poată citi Sfânta Scriptură, zicea Tertulian. El nu prevedea faptul că va veni o zi, când toată lumea va ști carte, dar puțini vor mai citi în general, și Scriptura în special.
Comunicăm cu emoticoane, dacă mai comunicăm. E mai ușor să pui o fotografie pe Facebook decât să scrii două rânduri.

Citiți ca să știți. Cine știe multe are multe dureri. E bine să vă doară. Dacă nu mă credeți, întrebați leproșii. Ei nu simt nicio durere și nici nu-și dau seama când le mai cade câte un deget.
Citiți ca să știți de unde veniți. John Fowles spunea cu tristețe ”Nimeni din familia mea n-a avut o aplecare spre citit. Se pare că vin de nicăieri”.

Acum nimeni nu va mai arde cărțile ca lui Don Quijote.
Dumnezeu S-a descoperit printr-o carte. Care trebuie citită și trăită. Citiți ca să trăiți frumos pentru că lumea e plină de cretini educați. Dar și ei sunt pe cale de dispariție, iar în curând îi vor înlocui barbarii.

V l a d i m i r _P u s t a n
www.ciresarii.ro

Rroma workship la Cluj-Napoca

Timp de 2 zile (11-12 febr. 2016) municipiul Cluj-Napoca este gazda unui simpozion inedit "Rroma Workship", care aliniază peste 60 de persoane din diferite ONG-uri sau biserici, lideri sau "workers" care îsi desfășoară activitatea în rândul rromilor.

Evenimentul desfăsurat la sediul Fundației Prison Fellowship, este condus și organizat de Lee Saville un american stabilit de vreo douăzeci de ani în România, care lucrează printre țiganii noștrii din Arad (Șiria) și nu numai.

Printre dezbaterile programate, Nicolae Geantă va conferenția despre "Rromii evanghelici din România. Soluția ieșirii dintre periferici".

Nicolae Geantă - Ce oameni găseşte Isus în Gadara

Biserica Izbânda Bucureşti

click pe foto sau AICI

Insult, deci exist! - de Nicolae.Geantă

Zilele trecute, în centrul Braşovului, un bucureştean cu gipan argintiu, a deschis portiera şoferului şi m-a înjurat. (I s-a părut o ofensă că pot să demarez mai repede ca el la semafor). Sportul acesta se practică zilnic pe şosele. Dar şi în şcoli, în pieţe, în autobuz, la casele de marcat sau la chişcul de ridicat salarii. Ba şi-n familii…

Ofensa injuriilor fără motive la români (dar şi cu motiv tot o tâmpenie ar fi), este „neostoita înclinaţie a noastră spre un limbaj buruienos”, ca să-l citez pe Radu Paraschivescu. La noi dacă nu înjuri, dacă nu îi zici vreo două, dacă nu scoţi pe gâtlej urzici gramaticale, dacă nu eşti smirgel ce iei pilelea celor din preajmă, parcă nu respiri. Nu dai (un)like-uri… Nu trăieşti… Insulţi, deci exişti!

Voluptatea injuriei ne plasează în topurile europene! Limbajul câlţos, bădărănia, insulta vulgară, răfuielile publice, „atârnatul rufelor la şosea”, stofele cu pelin, vorba lui Nicolae Iorga, pun pe tapet interiorul meschin al omului, minusul de caracter. Şi nu trebuie să fie obligatoriu român. (Nu ştiu dacă aţi auzit, dar John Broadband, un misionar englez care a vizitat Bucureştiul în 1898 a rămaş şocat de sudalmele birjăreşti auzite pe stradă, drept urmare s-a hotărât să aducă predicatori în România. Aşa au apărut primii creştini după Evanghelie).

Nicolae Geantă la Mândreşti, Botoşani

13-14 februarie 2015

Nicolae Geantă - De ce nu mă tem de Apocalipsa

mesaj susținut la Biserica CDE Izbânda București

Click pe foto sau Aici

SMS-ul de la Cruce

Text: Ioan 19:19 "Isus din Nazaret, Regele Iudeilor"

Inventio
SMS-ul (short message service) e un text scurt, rapid, care cuprinde o întreagă istorie. Se foloseste în cazuri de extremă urgență (Arde!; Fugiți!; pericol de accident!, Atenție! Interzis! etc), în caz de iubire (te iubesc!), sau de negație (Nu).
Când a fost răstignit Hristos, de pe Crucea Golgotei Dumnezeu ne-a transmis cel mai cunoscut SMS din istorie! În toate limbile. Ca să nu spună cineva că nu l-a înțeles!
Ce semnifica atunci, ce semnifică azi?

Dispozitio
1) Pocăiți-vă! Religia nu ține loc de neprihănire!
- mesaj citit de  evreii religioși
- tradiționalismul ucide viața de credință

2) Pocăiți-vă! Viciile vă țin robi, dar sângele Crucii vă eliberează!
- mesaj citit de  romanii care jucau zaruri
- păcatul ne ține legați

3) Pocăiți-vă! După moarte urmează judecata!
- mesaj citit de tâlharii de pe Cruce
- la tronul cel alb nimeni nu se mai poate justifica

4) Pocăiți-vă! Mai mult de atât n-am putut face pentru voi!
- mesaj citit de tot norodoul care asista la răstignire!
- Dumnezeu nu ne poate mântui dacă nu vrem

Concluzio
Unul singur a pus în practică SMS-ul: tâlharul. Religioșii au cerut să fie dată tăblița jos de pe Cruce!
De 2000 de ani ceștinii și l-au scris pe piatra de la căpătîi. E cel mai celebru logo din lume!
Tu cum îl citești?

Nicolae Geantă
Năsăud, 7 febr. 2015

Dac-aş fi crezut, Iisuse - de Traian Dorz

Dac-aş fi crezut, Iisuse, că Tu vii aşa curând,

cum m-aş fi luptat cu somnul, să mă afli aşteptând,

cum m-aş fi luptat cu lenea, să fiu voia Ta lucrând;

o, de-aş fi ştiut, Iisuse, că Tu vii aşa curând!

O, de-aş fi crezut, Iisuse, cu adevărat că vii,

cum Ţi-aş fi ieşit nainte ca la Sfintele Florii,

cum aş fi-mbrăcat veşmântul sfintei Tale cununii;

o, de-aş fi crezut, Iisuse, cu adevărat că vii!

O, de-aş şti măcar acuma cum mă vrei Tu de curat,

de-aş putea de-acuma crede că Tu vii ne-ntârziat

să mă pot măcar de-acuma pregăti cu-adevărat,

ca să nu m-alungi, Iisuse, osândit şi lepădat! 

Ne-ai nins pe cale - de Traian Dorz

Ne-ai nins pe calea tinereţii cu cele mai frumoase flori,

Iisus, din zorii dimineţii ne faci viaţa sărbători.

Ne-ai nins pe calea bucuriei cu cele mai divine stări, 

că tot cuprinsul veşniciei ni-e-mbrăţişare şi cântări.

Ne-ai nins stând pe genunchi cu fraţii cu-nlăcrimate bucurii, 

ce nasc din inimi adoraţii spre clipa când ai să revii.

Ne-ai nins peste durerea noastră cu cel mai cald şi sfânt alin, 

de-am înălţat spre zarea-albastră un imn din orişice suspin.

Privim voioşi peste clipita ce înc-o mai avem de dus 

şi-ntâmpinăm cântând slăvita minune când va ninge-n Sus. 

De ce tăcem? - de Vladimir Pustan

Pentru că înțelegem evanghelizarea ca fiind o activitate de iarnă a bisericii, înainte de darea de seamă, când adunăm oameni de la bisericile celelalte, plătindu-I noi pe cântăreții celebri. Și ca să nu ieșim în pierdere mare, facem colectă…

 Pentru că în subconștient suntem calviniști fără limite. Cine e pentru mântuire se va mântui, fie că vorbesc eu, fie că tac. Și mai bine tac…

Pentru că nu suntem siguri de poziția noastră în Hristos. Dacă noi nu suntem mântuiți, dacă suntem slabi și păcătoși, cum să vorbim altora despre cerul pe care nu l-am văzut niciodată în vis… Când ești uscat nu are ce curge din tine.

Pentru că nu vedem nevoia… Mai sunt patru luni până la seceriș… E vreme destulă, acum ne axăm pe construcția sau renovarea de biserici.

Din cauza culturii de ghetou… O frică nebună de influența negativă. Sigur nu poți decât între zidurile cetății. Dacă ieși afară vin lupii, sau sirenele…

Un acut sentiment al insuficienței… Timp insuficient, motivație insuficientă, credință insuficientă…

Și astfel tăcem… Vai nouă, zice Pavel, dacă vom tăcea…

Și tocmai acum ne-a apucat tăcutul, când se apropie judecata.

V l a d i m i r_P u s t a n

www.ciresarii.ro

Nicolae Geantă în Bistriţa-Năsăud

6-7 februarie 2016

Bistrita, Feldru, Năsăud

Ajuns-ați la țintă - de Valentin Popovici

Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi ?

Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi ?

V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi ?

Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemântuiţi ? 

Aţi câştigat cununa de nu vă mai luptaţi ?

Şi sunteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi ?

Cuvântul Sfânt de-acuma deplin l-aţi învăţat,

De azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat ?

Sau inimile voastre de somn s-au molipsit,

De v-a legat păcatul şi pofta v-a robit ?

Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins,

Şi duhul lumii, râvna şi dragostea v-a stins ?

Sau poate legământul cu Domnul l-aţi călcat,

Şi gândul că El vine curând voi l-aţi uitat ?

Sau dragostea fierbinte atât vi s-a răcit,

De uitaţi ce-aveaţi odată atât de mult iubit ?

Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa,

Aduceţi-vă-aminte: aşa eraţi cândva ?

Mic isograf despre un crisograf - de Nicolae Geantă

Vinerea trecută pe la prânz, Christian Crăciun și-a lansat (și) la Câmpina un volum de Isografii. De eseuri din evadarea în esențial. Isografiile, spune autorul, sunt adevăruri interioare, convingeri. Icoane ale inimii, pot zice eu. Domnul Crăciun e unul dintre scriitorii care "lucră" cu așa ceva. Materia lui primă sunt textele inimii. Eu îl numesc crisograf. Adică un copist care smulge cuvinte din el și le așează pe coală.

Am citit și citesc cu mare plăcere scrierile sale. Spre deosebire de alti autori, ale căror scrieri au gust de OSB-uri, de biscuiți DITA (da, scrierile lor sunt ca rondelele de slăbit: fără gust, fără calorii, fără sare!), scrierile domnului Crăciun sunt digerabile. Mai mult, sunt prăjituri ce pătrund până în adâncul stomacului... Au calorii. Și culmea, nu fac diabet, ci bine!

Profesorul Crăciun nu e doar crisograf, ci un apologet al bunului simț. Un combatant al viciilor proaste. Unii poate nu-s de acord cu mine, dar este un chirurg al cuvintelor. Când pune mâna pe bisturiu, Cristi Crăciun sparge puroiul. Malpraxisul provocat de incompetenții cu cap prea strâmt și inimă prea îngustă, vorba lui Eminescu. Fie ei în învățâmânt, în poltică sau în cultură... (Isuse, și câți sunt!)

Interesant este ca ideile și cuvintele sale nu evoluează labirintic. Nu te introduc într-o rețea de unde nu ști încotro s-o apuci. Nu-s filosofii aerine, care n-au feed-beck, n-au target decât familial. Nu-s scrieri unde se nasc luminițe la capatul tunelului, asteptate dar de neatins. Domnul Crăciun nu este doar un spărgător de gheață. Ci și de menținere a apelor limpezi.