Când pune degetul Dumnezeu pe-o tastă... - de Nicolae Geantă

În urmă cu vreo 16 ani, când am dorit să mă angajez profesor, am dat un examen de titularizare. Din zeci de candidați am fost al patrulea. Erau 4 posturi la oraș (două în Ploiești, două în Câmpina) și restul la țară. Mi-am ales un post la oraș. În liceul unde fusesem elev. Eram ultimul ce puteam face asta. Un tip dinaintea mea optase și el tot la același liceu. (inspectoratul afișase două locuri). Mulțumit, în aceeași zi m-am dus la liceu și m-am angajat...

La vreo doi ani după acest eveniment am ajuns într-o întâlnire cu geografii. La final a venit un tip solid, m-a salutat și m-a îmbrățisat: "Mă mai cunoașteți?, mi-a spus profu' zâmbind. Datorită dvs eu am serviciu la mine în oraș!". Nu-l mai știam. Uitasem că fusese colegul ce luase post exact înaintea mea...

Apoi mi-a povestit: "După ce am luat numirea (hãrtia de la Inspectoratul Școlar unde se susține examenul), am mers acasă. A doua zi m-am dus la liceu: "Sunt noul profesor de Geografie", am spus voios directorului. "Avem profesor. A venit ieri deja. Un domn Geantă", a replicat acesta sec. "Știu. Dar suntem amândoi". "Nu, nu se poate! Nu avem nevoie decât de unul. O singură persoană a plecat la pensie!". "Nu știu. Trebuie să mă angajați". "Nu am unde...". "Domnule director, dar Inspectoratul a trimis doi oameni!". "Eu nu am nevoie decât de unul!". Și s-a iscat un mic tărăboi. 

Directorul a sunat lnspectorul de Resurse Umane. "Am trimis un post, am primit doi oameni!". "Domnule director, am lista în față. Doi oameni ați cerut". " Ba nu, unul"... Discuții. Răsfoiri de dosare. Directorul avea dreptate. Un singur post declarase vacant. Cum au apărut in tabel două?

"Să plece domnul Geantă, a strigat nervos profesorul plinuț. Am avut medie (cu 0,05 puncte) mai mult ca el". "Unde să se ducă?", i-a replicat inspectorul. "Să îmi deregleze alți 70 de profesori?". Tăcere. Profu' de Geografie fierbea. Directorul fuma înădite. Inspectorul răsfoia continuu dosare. Telefonul rămăsese pe speacker. După ceva zăbovire inspectorul găsește soluția: "Dvs de unde sunteți 
dle profesor?". "Din Boldești". "Bun. Mergeți de anul acesta acolo, aveți niște ore la liceu, iar anul viitor când va ieși o doamnă la pensie, veți rămâne titular. Si domnu' Geantă va fi profesor în Câmpina. E de acolo..."

"Mulțumesc! Mulțumesc! Datorită dvs am serviciu la mine în oraș", mi-a declarat încântat a doua oară colegul meu. "Nu aveți de ce, i-am spus uimit (de doi ani nu știusem povestea asta). Mulțumiți-i lui Dumnezeu. El a vrut sa fie așa".


Am ieșit de la acea consfătuire și mă îndreptam spre maxi-taxi. Aveam lacrimi în ochi. Pentru mine Dumnezeu apăsase cu degetul tasta 2 în loc de 1. Chiar dacă s-a folosit de greșeala unei secretare! 

Nu am știut vreo trei ani de ce Dumnezeu nu a îngăduit să rămân profesor la București. Nici de ce a 
trebuit să ajung la liceul din Câmpina unde fusesem elev. Și într-o zi m-au căutat niște englezi : "Vrem să v-ajutăm să construiți o biserică în satul vostru". Apoi, după alți cinci ani, într-o seară la rugăciune Dumnezeu m-a întrebat: "Câți elevi de-ai tăi Mă cunosc? Le-ai spus despre Mine?". Am început să le predic. Au început să se schimbe. Unii merg la biserică. Câțiva i-am botezat. Majoritatea sunt conștienți că nu vor reuși fără Hristos. De ani de zile, toți au auzit Evanghelia...

Liceul e de nivel mediocru. Tinerii nu-s interesați de carte. Uneori îmi vine să abandonez. E greu. Dar de fiecare dată Dumnezeu îmi spune în susur blând: "Să nu uiți că am apăsat pentru tine o tastă!"
De-un singur deget are nevoie Dumnezeu. De-o singură tastă. Și schimbă istoria...

Nicolae.Geantă 
🍒