„Prin ce aţi putea deveni superiori?”, am întrebat astăzi o
ceată de liceeni plictisiţi de şcoală precum copoii de mere pădureţe. „Să
învăţăm bine!”, zice şefa şcolii. „Să facem bani mulţi”, zice un şmecheraş, „să
mergem la biserică”, „prin caracter”, strigă alţii. „Aţi auzit de oameni cu
doctorate, ce rup coastele soţiilor? De medici sau profesoare care-şi înşeală
partenerul? De savanţi care-asamblează bombe atomice?. De religioşi ce-n Numele
Domnului „te taie-n bucăţi”. Şi-atunci, sunt superiori?”. „Nicidecum”, sună
corul trezit din letargie. „Bine, dar care ar fi semnul? Şi cum am putea să-l
atingem?”. Tăcere… „Prin bunătate!”
Bunătatea o poate dobândi oricine. Şi săracul lipit de
ţărâna colibei, şi bogatul cu carduri cât cărămida. Şi directorul de bibliotecă,
şi pieţarul ce abia numără pe degete. Şi cei cu pielea ca hârtia, şi cei cu ten
de ceaun. Doreşte-o oricum!
Bunătatea nu e numai să faci binele. Şi atei fac bine. Şi
musulmanii. Şi răii fac bine. Bunătatea înseamnă să fi bun. Poate că în viaţă
oamenii vor fi nerecunoscători după ce le-ai făcut bine. Fi bun oricum!
Bunătatea nu înseamnă numai să ierţi. Ci să şi uiţi. Oamenii
vor fi adesea neatenţi, vor face gafe monumentale, sau vor fi adesea egoişti.
Iartă-i şi uită-i, oricum. Iertarea fără uitare te face să dormi cu somnifere…
Bunătatea tace şi dacă are dreptate. Nu strigă, nu se
răzbună, nu seacă robinetul iubirii. Bunătatea e ruptă din inima lui Dumnezeu.
Ieri am citit că Dominique, un licean pitic ce avea cancer,
era batjocorit în fiecare zi de colegi. Ei îl vedeau lipsit de valoare. Pauzele
le petrecea într-un colţ, stropindu-şi sandvişul cu lacrimi. Într-o zi,
adolescentul a scris pe Instagram: „Sunt eu scund, dar mai bine să fi scund
decât mort… nu trebuie să fi înalt ca să câştigi. Şi eu puteam să fiu înalt,
dar Dumnezeu mi-a încetinit creşterea ca să pot deveni
cea mai bună persoană care aş putea fi!” La astfel de puşti şi uriaşii se uită în sus!
cea mai bună persoană care aş putea fi!” La astfel de puşti şi uriaşii se uită în sus!
Bunătatea nu e ca feliile de tort. Cu cât împarţi mai multe,
cu atât tu rămîi cu nimic. Bunătatea e ca baloanele. Cu cât ai mai multe de
împărţit cu atât te vei ridica mai în sus!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu