Abia îi răsărise
mustața. Crescuse mai zvelt ca tatăl său, iar pantofii îi rămâneau continuu
mici. Stătea toată ziua în baie să-și spargă coșuri și-și aranja freza cu Taft,
cum făceau tipii din gașca sa. Făcea fitness în fiecare zi. Era musai să aibă
muşchi… Purta țoale de firmă din Seba, și bijuterii de Ofir. Parfumurile sale
costau câteva salarii pe an. Dar degeaba...
El era prinţ. Ea
prințesă. De câte ori o vedea inima i se făcea ghem și cădea în stomac, iar
trupu-i devenea meduză. Ar fi vrut s-o întâmpine c-un braț de flori, dar îi era
teamă că-l refuză. Cum să roșească-n faţa ei ca un rac? Ar fi vrut să-i scrie
pe facebook, dar ea n-avea. De fapt, fata niciodată nu răspundea zâmbetelor
lui. Ce ciudată! El fierbea la sute de grade, ea trecea glacială. Ba, mai era
chiar sora lui!
În fiecare
seară medita la cucerirea ei. În fiecare noapte o visa. Erotic. Din cauza ei
slăbise multe kile. Dragostea topește șunca mai repede ca pastilele super-slim.
Simtea că înebunește. Iubea. De fapt, iubirea e nebunie. Mai ales când nu
porneşte de la amândoi. Dar cine o poate opri?
A alunecat pe
toboganul dragostei. Cu fiecare metru viteza creștea. Adrenalină. Și
frământări. Știa că nu-i bine ce face. Că incestul e păcat de moarte. Dar
voința, plăcerea, i-a anesteziat rațiunea. Când hormonii îţi ţipă-n vene,
glasul lui Dumnezeu nu-ţi mai intră-n urechi. Când voința învinge rațiunea, ai
început să aluneci déjà pe tobogan! Și din lumină, te poți trezi în întuneric.
Deși avea Biblia
pe noptieră, nu a deschis-o niciodată. Deși știa că Dumnezeu e omniprezent, nu
I-a făcut nici o rugăciune. Deși tatăl său era rege, nu l-a consultat o secundă.
Şi, nici cu fata n-a discutat! Viața fără Biblie aduce altă credință, alte
reguli, alt dumnezeu, alţi prieteni. Etalonul lui a devenit gaşca. Anturajul.
Dar tovărășiile rele strică obiceiurile bune. Și, aluneci și mai tare pe
tobogan când asculți sfaturile lor, și ignori sfaturile lui Dumnezeu!
Prietenii l-au
sfătuit cum s-o violeze! Ce repede ştiu ei să dea sfaturi! Mai ales când e
vorba de rău. Dar rănile, apoi, ţi le lingi singur.
A invitat-o în
camera sa. Ea a venit ca o naivă. Naivitatea e tot alunecare pe tobogan. În
special pentru fete. “Nu mi se poate întâmpla nimic rău”. Şi cu fiecare pas mai
înspre el, cu fiecare atingere, cu fiecare sărut, căderea prinde viteză. Capul
îţi vâjîie şi ochii nu-i mai ţii deschişi. Te duci la vale. El se numea Amnon
(ebr. “demn de încredere”), iar ea Tamar (palmier). Prea mulţi Amnoni sunt pe
străzi. Nu şi în case.
Amnon a răsucit
yala. Tamar a protestat. Dar când eşti singură cine să te audă? El a necinstit-o.
Apoi a urât-o mai mult decât o iubise! Hormonii nu numai iubesc, dar şi urăsc. Iar
draostea e mai tare ca moartea. Aţi gustat careva din moarte? A dat-o afară şi
şi-a zăvorât uşile. Pentru el aventura se încheiase. Pentru ea devenise coşmar.
Unde să se ducă? Ea sperase în căsătorie, el doar într-un Valentine’s day. Ea a
rămas violată, nemângâiată, singură. La poala toboganului ajungi cu păcatul
nemărturisit. Dar de acolo…
Ea şi-a pus
fustă de fată necinstită. El a rămas izolat. Doi ani. Apoi, la prima ieşire pe
stradă a fost ucis. Păcatul îl ajunsese. De fapt păcatul costă mai mult decât
poţi să plăteşti! Păcatul ucide…
Fugiţi de
toboganele vieţii! Pe ele păcatul vă duce mai departe decât aţi dori să
ajungeţi!