Te-am lăudat din buze Doamne
și Te-am cântat frumos cândva,
Era atât avânt în toate
Doar suflet prea puțin era.
Știam să-Ți spun cuvinte-nalte
Cu grai smerit și grav știam
Aveam atâtea-n rugăciune
Doar suflet prea puțin aveam.
Primeam cu drag să-mi vii în casă
și chiar să stai la masa mea
Aveai loc larg în toate-a mele
Doar sufletul prea strâmt l-aveam.
Cu largă mână, zeciuiala
și darul, la altar, duceam
Iți dam atât din toate-a mele
Doar suflet prea puțin Îti dam.
...Iar astăzi , Doamne, când Cuvântul
Îmi luminează tot ce fac
Văd ce zadarnice-mi sunt toate
Când sufletu-i de har sărac.
Și-atât aș vrea să n-am nimica
Din tot ce m-a-nșelet cândva
Să nu mai cred că-n loc de suflet
Mai pot să-Ți dărui și-alceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu