Sărbătorim
Floriile. Mirele e ridicat din nou pe ziduri. Pe zidurile inimii. Plânge.
Pentru mine, pentru dvs. E sărbătoare? Strigăm "Osana",
"Aleluia", ori pregătim crucificarea?
Nu-i de ajuns
decât să-ţi vezi Mirele. Trebuie să fi a Lui. Să-L urmezi. Nu-i de ajuns să
vorbeşti numai despre Împărăţie.Trebuie să trăieşti în ea, pentru ea. Nu-i de
ajuns să te numeşti creştin, să săruţi crucea lui Hristos. Trebuie şi s-o
porţi. Zi de zi. E mai uşor să trăieşti pentru Hristos, decât să mori pentru
El!
Am văzut de
Florii cum oamenii merg la biserică cu crăci de salcie verde, cu muguri.
Închinare ieftină. Şi amară. (Salcia e aşa de amară că nici iepurii n-o
mănâncă!). Apoi ne mirăm de ce n’avem în România o viaţă dulce...
Să fiţi Mirese pregătite! Dar, şi dulceaţa lui Hristos!
Să fiţi Mirese pregătite! Dar, şi dulceaţa lui Hristos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu