Antiprimăvara și iarna sufletului - de Nicolae.Geantă

 „Ce dacă vine primăvara,

Atâta iarnă e în noi

Că martie se poate duce

Cu toți cocorii înapoi.

În noi e loc numai de iarnă,

Vom îngheța sub ultim ger,

Orbecăind pe copci de gheață

Ca un stingher spre alt stingher”.

 

Așa spunea Adrian Păunescu în martie 1983! Am putea spune că era „iepoca lui Ceaușescu”, dom'le. Foame, frig, frică. Bine, bine, dar răul? Răul e frigiderul care produce iarnă în noi! Ceaușescu a trecut, dar răul? A rămas. A proliferat!

„Wow, cam multă zăpadă! Când este cel mai frig la voi, Nicu?”, m-a întrebat un prieten din Africa, zilele trecute. „Când se răcesc relațiile dintre noi!” Când între mine și inima fratelui meu s-a făcut punte de gheață! Chiar dacă ai fi la Ecuator sufletul simte frig! E iarna sufletului!

Suntem în câteva ore din nou în Martie. Și România e atât de cuprinsă de frig. Atâta răceală în inimi cum n-am avut nici pe vremea comuniștilor! Atunci românii erau uniți! Uniți în suferință! Numai nomenclaturiștii erau priviți ca cei care produc „gheață”. Astăzi gheața nu s-a topit! Ba dimpotrivă. Munți de zăpadă s-a așternut între noi. Minciună. Ură. (Grigore Vieru spunea că „românii iubesc alte nații dar se urăsc între ei!”). Dezbinare. „Voi nu sunteți de-ai noștri!”, se aude obsesiv pe la colțuri. Am reușit să înghețăm cu toții. Să ne crească țurțuri la ochi. Să ne privim apatic. noi între noi. Să fim divizați. Niciodată nu au fost mai împărțiți ca acum românii! Oare de ce?

E simplu. Gheața inimii crește când dispare focul lui Hristos! Și care e focul acela? Iubirea! Isus Mântuitorul a spus: „dragostea celor mulți se va răci” (Matei 24:12). Se va așterne iarnă în suflete!

Vine Martie! Zăpada de afară dispare. Dar cea din suflet?

Aș vrea să-l contrazic pe Adrian Păunescu. Singur nu pot. Zăpada vieții trebuie topită împreună! Hai, chemă primăvara în suflet! Dumnezeu e gata apoi să-Și planteze florile Sale! Dar terenul îl pregătești tu!

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset