joi, 26 decembrie 2024

De Crăciun cu inima prea mică - de Nicolae.Geantă

Mai mult ca niciodată parcă, anul acesta am întâlnit o pleiadă de... Grinchi. Cum ce-s ăștia? Oameni care vor să strice Crăciunul. Indivizi care vor party, X-mas, beteală dar NU Dumnezeu. Sau care NU vor deloc celebrarea întrupării. Indivizi anti-Crăciun.

Asediat de întrebări care te-mping în „certuri de vorbe” (am reușit să mă abțin totuși de la dezbateri), mi-am adus aminte că Grinch-ul ranchiunos (din povestea pentru copii a caricaturistului Seuss) „avea inima de două ori mai mică”! Nu îi crescuse corespunzător! 

Când Dumnezeu ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre ne-a creat tuturor o inimă de aceeași dimensiune. Dimensiunea inimii Lui. Dar, odată născuți, în momentul în care facem fapte rele inima începe să ni se strângă. Cu fiecare păcat împotriva divinității, cu fiecare respingere a celor din jur, inima noastră se reduce. Apoi nu mai încape nimic în ea. E atât de mică încât n-o mai simțim în noi! Trăim fără inimă! Și fără Dumnezeu. 

Despre Grinch-ul din poveste se spune că inima i-a crescut de trei ori când a început să facă fapte bune. Atunci „a găsit sensul vieții!” Concluzia ar fi că inimile cresc odată cu facerea binelui, a bunătății, a îmbrățișării, a „frumosului” - cum ar zice domnul Pleșu. Iar dacă inimile îl primesc pe Dumnezeu devin încăpătoare. Devin ca inima Lui! Iubitoare.

Că vor sau nu, că își dau seama ce fac ori ba, Grinchii nu luptă doar împotriva sărbătorii Crăciunului. Ci a Celui care a venit să se întrupeze în lume în iesle. Și în inimi. 

Vă doresc inimi mari. Inimi vii. (Inimile mari se văd nu numai la Crăciun). Luptați-vă să vă crească inimi XXL! Pentru inimile XXS nu trebuie să depuneți niciun efort! Și atenție mare: inimile mici sunt moarte înainte să moară!

Nicolae.Geantă

duminică, 22 decembrie 2024

De ce mint oamenii mari copiii cu privire la Crăciun? – de Nicolae.Geantă

Eram într-o școală din sudul României. În preajma Crăciunului. Am dus cadouri de la Samaritean Purse tuturor elevilor. După micul program susținut de copii le-am cântat și eu o colindă, le-am vorbit despre Pruncul din iesle și le-am împărțit cutiile. „Copiii, cutiile acestea nu sunt de la Moș Crăciun. Sunt făcute tot de niște copii ca voi. Încercați să faceți și voi ceva frumos pentru ceilalți din jurul vostru”. Când am intrat în cancelarie, o duduie durdulie, învățătoare, m-a apostrofat: “Ați creat confuzie în mintea copiilor domnu’ profesor! Noi i-am învățat că Moș Crăciun există și le trimite cadouri și dvs le-ați spus tocmai pe dos!”. „Și dvs credeți că există doamnă?”, “Desigur că nu există, dar așa e frumos să știe…”, „Atunci, cine i-a mințit?”

De ce mint oamenii mari copiii cu privire la Moș Crăciun? Aștept părerile dvs în comentarii.

Care sunt riscurile? Vă spun numai câteva. Copiii nu vor mai aprecia efortul părinților, rudelor, donatorilor! Copiii vor deveni mincinoși! Și evident neascultători. Copiii vor ajunge neempatici. Copiii vor… Iar în final, pruncii NU vor vrea să mai audă de Hristos! Adică de mântuire. Nici când vor fi mari! Pentru ei Crăciunul va fi cel puțin un X-mas! A se citi „Comerțul minciunii!”

Spuneți copiilor adevărul despre sărbătoarea Crăciunului. Spuneți-le că s-a născut ISUS. Și veți sta liniștiți. Știați că primul nume biblic profețit despre Isus Hristos este Șilo (liniște)?

Nicolae.Geantă

sâmbătă, 21 decembrie 2024

A colinda fără să colinzi – de Nicolae.Geantă

Sunt în parcarea de la mall. În preajma Crăciunului drumurile românului sunt mai dese aici ca la biserică. Înainte să urc în mașină sunt asaltat de un grupuleț cu o stea. Sezonul colindătorilor e mai devreme la mall, iar lângă ușile mașinilor apar ad-hoc scene de (pseudo)concert. Pentru că vocile colindătorilor par un duet între un „kazoo și un câine de apartament”, ca să citez o domnișoară din capitală! Ori un trio între o tamburină, un pițigoi și un hidrofor. Trebuie să recunosc, entuziasmul lor este de apreciat, dar talentul vocal e chimval zăngănitor. Flash mob cu vocile zob!

Să nu par un bădăran mă strădui să-i ascult. „Și-au plecat la vânătoare, Domn, Domn să-nălțăm…” Nu au melodie, nu au armonie, nu au mesaj. Dar au ochi strălucitori de chelner sugerând subtil un bacșiș barosan. Pentru că, acești colindătorii contemporani nu colindă pentru Pruncul Isus, nici măcar pentru tradiție! Colindele/dorințele lor sunt liste de shopping urban. Pe care eu nu le asum.

Prin oraș alt grup zgomotos umblă cu… capra! Costumați și machiați ca de Haloween, tinerii zgomotoși au o boxă din are răsună „Măruț, mărgăritar…”. Fac o hărmălaie de nedescris, râd bezmetic și înjură câte o bătrână care-și face cruce și scuipă în sân speriată. Mai degrabă zici c-au invadat turcii ori hunii trotuarul. Prin urmare patronii stau cu mătura la ușa magazinului. Să-i sorcovească de alungare.

Liceeni au și ei sărbătoare. Cu Secret Santa fără Hristos. Cu „Galbenă gutuie”, „M-a trimis mama la capre” și „Last Christmas”. Cu bâțâieli, învârteli și valuri ca pe Arena Națională. Zici că sunt la concert cu Chirilă. Timp de o oră numai de trei-patru ori s-a rostit numele Sărbătoritului Isus. Asta chiar la Sărbătoarea… Lui!

120 de ani de învățământ petrolier.

Vineri 6 decembrie 2024, Liceul Tehnologic „Constantin Istrati” din Câmpina a sărbătorit 120 de ani de la înființarea primei școli petroliere câmpinene, și, de ce nu, din... România! Cu această ocazie, în Amfiteatrul CDI al liceului, s-au adunat peste 30 de profesori de Geografie prahoveni, în cadrul ședinței bianuale a Cercului Pedagogic „Valea Prahovei”, și un grup de elevi. Amfitrionul evenimentului a fost prof.dr. Nicolae Geantă, care a dorit ca sărbătoarea „să nu treacă neobservată”. După scurte alocuțiuni ale directorului Claudia Popa, și a inspectorului școlar dr. Minelia Gheorghe, Nicolae Geantă a lansat un nou volum: „Școlile Petroliere Câmpinene. Istoric. Fapte. Persoane. 1904-2024”, scris în „4 săptămâni de studii prin arhive și documente vechi”. Istoricul școlilor câmpinene (Școala de Maeștrii Sondori, Școlile Profesionale petroliere, Școlile Medii Tehnice, Grupul Școlar Petrol, Liceul Industrial Petrol, Colegiul Tehnic Constantin Istrati și Liceul Tehnologic Constantin Istrati) a fost prezentat de elevi ai școlii, care la final au susținut și un mic program artistic. Nicolae Geantă a ținut să precizeze că a dorit să aprofundeze acest subiect (început de prof. Gheorghe Stanciu, încă din 1992) și să îl aducă la zi, menționând că școlile petroliere au avut „cel mai frumos tip de învățământ, nu doar din oraș ori județ, ci probabil din țară”.

„Școlile petroliere au avut ca dascăli (dar și printre elevi), elite ale învățământului sau ale industriei „aurului negru” din România, personalități care au avut contribuții substanțiale nu doar în educație, ci mai ales în industrie ori politică (C. Alimănișteanu, V. Iscu, C. Bărăbăcioru, C.I. Istrati, L. Mrazek, Ș.T. Mocuța etc). Profesorul Geantă a mai amintit că anul 2024 sărbătorim nu numai 120 de ani de la înfințarea primei Școli de Maeștri Sodori din România, ci și 100 de ani de la tipărirea primei monografii a orașului de către profesorul de Geografie Stoica Teodorescu, (necâmpinean), fost profesor la Liceul de Băieți (azi CNNG), și 100 de ani de când Gogu Ștefănescu, un industriaș petrolier local, fost primar al urbei dintre Prahova și Doftana, a donat „Casa cu Grifoni” ca sediu pentru Școala de Maeștrii Sondori (1924). „Tot la 1 decembrie (dar 1960), a luat ființă Grupul Școlar Petrol (azi LTCI), și tot în 2024 avem 100 de ani de când Lucreția Ciobanu a finalizat primul an de școlarizare cu elevele la „Liceul de Fete Iulia Hasdeu”, pe care l-a condus ca director, și al cărui imobil (care azi găsduiește Lic.Th. C. Istrati) l-a construit.

După discuțiile purtate la liceul continuator al învățământului petrolier, profesorii au vizitat Rafinăria „Steaua Română”, o altă emblemă a municipiului, care de ani buni este inactivă. „Oricât de mult și-ar dori anumite persoane, Rafinăria câmpineană nu v-a mai putea fi reabilitată niciodată. E ceva imposibil!” a spus publicului Nicolae Geantă, dar expunerea sa de motive nu face subiectul articolului de față.


vezi știrea pe site-ul ziarului oglinda câmpinei

sâmbătă, 7 decembrie 2024

Pe Muntele ispitei – de Mihaela Mănescu

Ești istovit, Hristoase... slăbit de post și rugă.

De patruzeci de zile n-ai mai mâncat nimic...

Tot iadu-ar vrea deodată Lumina să-Ți distrugă.

Ispititorul, iată, Ți-arată pâine-n spic!