Atitudinea și găurile negre - de Nicolae.Geantă

Stephen Hawking, considerat de marea pleiadă a oamenilor de știință un geniu similar cu Albert Einstein, a fost un renumit astrofizician englez care a suferit de o dizabilitate rară (o boală progresivă de neuron motor, afecțiune cunoscută sub numele de scleroză laterală amiotrofică) ce l-a ținut de la 22 ani la 76 de ani imobilizat la aparate și cărucior cu rotile! Deși medicii i-au prezis că va mai trăi doar 2 (doi) ani, Stephen H. a mai trăit încă 54! În loc să mulțumească lui Dumnezeu pentru că i-a prelungit „firul vieții”, Hawking a spus tot timpul că „Dumnezeu nu există”. A fost un ateu care a batjocorit continuu tot ce ține de divinitate. Una dintre sintagmele sale a fost că „religia este un basm pentru cei care se tem de întuneric” (la aceasta prof. univ. dr. John Lennox i-a dat replica pe măsură: „ateismul este un basm pentru cei care se tem de lumină!”). Stephen Hawking, profesor și cosmolog la Universitatea din Cambridge, a avut o serie de prelegeri la BBC în urma căruia a apărut un volum „Găurile negre” (în România tipărit la Ed. Humanitas, 2019), pe care firește că l-am citit cu markerul fosforescent în mână! Acei care citesc, știu desigur că „o gaură neagră este o zonă a spațiului în care tracțiunea gravitației este atât de puternică încât nici lumina nu poate scăpa”. Adică un fel de pâlnie în care cazi și nu mai ieși! Și în plus e o gaură invizibilă! Ceea ce m-a impresionat la astrofizician a fost faptul că descris gaura neagră ca „o cale de acces către un alt univers!” „N-ai mai putea reveni în Universul nostru”, zicea SH. „Ar putea fi ceva la capătul celălalt!” 

Aș fi vrut să-i scriu celebrului ateu: „Perfectă dreptate domn' profesor. Ca orice gaură neagră prin care intri și nu mai ieși, și Moartea e tot o gaură neagră! Dincolo de ea intri în alt Univers! Adică în prezența fizică a Lui Dumnezeu. De unde nimeni nu mai poate reveni. Da, este ceva (sigur) la capătul celălalt: Judecata. Sau Răsplata. Pentru tot ceea ce am săvârșit aici fiecare când am trăit în trup!” Nu i-am scris pentru că nu am mai avut cui. Domnul Hawking plecase de mult pe calea fără întoarcere. Trecuse prin „gaura neagră”. În Universul în care niciodată nu a crezut.

Atitudinea profesorului Hawking față de găurile negre a fost pozitivă. Spunea domnia sa că nu trebuie să ne temem de ele (adică de întuneric). Pentru că „putem ieși din găurile negre!” Dar aici fizicianul își contrazice credința atee. Nimeni nu iese din întuneric la întuneric! Dar mister Hawking a fugit de Lumină! Întrebare: „Oare unde am putea ieși din întuneric decât la Lumină?”

Pentru toți enoriașii domnului Hawking: Noi nu credem în Dumnezeu pentru că ne temem de întuneric. Noi credem în El pentru că iubim Lumina! Întunericul nu există! Întunericul e absența luminii!

Nicolae.Geantă