În odaia mea
săracă și sihastră
Mă închin cu fața
la pământ
Și Te-aștept, din
zarea Ta albastră,
Să cobori în
duhul meu înfrânt.
Iarăși n-am ce
să-Ți aduc pe-Altare;
Numai lacrimi
calde de pribeag.
Mă proștern,
Isuse-n remușcare
Ridicând al
renunțării steag...
Pe cărarea
strâmtă către Casă,
Prin
amurgu-ntunecat și slut,
Mi-a furat
podoaba de mireasă
Un tâlhar de vise
din trecut.
Cum să mă întorc
așa la Tine?
M-ar ucide
îngerii pe drum
Dac-aș îndrăzni
s-aduc cu mine
Rănile ce-mi
sângerează-acum.
Chinuit de vină,
în tăcere,
Mă închin cu fața
la pământ...
Vino, Doamne,
să-mi mai dai putere
Și iertare și un
strop de miere.
Spune-n dreptul
meu doar un Cuvânt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu