Am găsit un cufăr
plin de praf. Cufărul lui Fivi, de acum 22 de ani! Prăfuit. Îmbătrânit. L-am
deschis. Dintr-o dată m-a bușit nostalgia. Da, nostalgia e ca un tren pe
cărbuni care vine din spate fără șuier. Deodată te trezești tăvălit sub roțile
ei. Oare o fi bună la ceva nostalgia? Căci ea vede trecutul favorabil și
viitorul negativ.
Ce poate păstra o
fetiță de-a cincea într-un cufăr? Toate caietele din clasele a cincea și a
șasea. Dar și altele de mai târziu. Cărți de comentarii. Culegeri de teste. Exerciții
la matematică. Doamne câte foi! Nicio păpușă! Un mic clasor cu timbre. Poate 50-60.
Carnetul de elev cu toate notele trecute, semnate și de profesori și de
părinți. Abonamente de autobuz. Schițe de desene. Caricaturi. Într-una cineva a
încercat s-o imortalizeze. Alături de un pici evident. E vârsta la care
fetițele nu se gândesc numai la păpuși. Ci fac fluturi. Apropos, printre hârtii
era chiar un fluture roșu uriaș! Kupu-Kupu. Un flyer dintr-o bookmark.
Extemporale. Toate extemporalele! Puse pe clase, pe materii! Mărțișoare. Interesant:
unele tot cu fluturi! Cartea de cântări creștine „Calea Credinței”. Lipită cu
scotch, zgâriată, colorată. Altădată familiile cântam din cărțile bisericii
seara acasă cu copiii! Astăzi... fără videoproiectoare murim! Nu, Biblia nu era
acolo. Biblia nu poate fi niciodată păstrată în cufăr! Biblia o porți cu tine
pretutindeni. Și mai ales în inimă. Biblia îți crește o pereche de aripi zi de
zi. Pe dinăuntru...
M-a emoționat
până la lacrimi cufărașul unei fetițe. Caiete, timbre, fluturi, carnetul de
note, vocabulare, exerciții la mate. Câteva mărțișoare, insigne, legitimații de
la concursuri. O factură de la primul computer pe care i l-am cumpărat acum 20
de ani de la second-hand! Un ziar în care Steaua devenise campioană! Sute de
texte decupate de prin reviste și așezate în plicuri! Lucruri care o vor face fericită
privindu-le într-o zi când va spune: „A fost odată!” Sau pe care le arunca la
coș deoarece nimic nu e folositor! Ehehe, câtă istorie ascunsă în cufere nu s-a
pierdut prin gropile de gunoi ale comunităților umane!
Când am coborât
m-am gândit că fiecare dintre noi purtăm în spate un cufăr cu lucrurile făcute în
trecut. Într-o zi, când îl vom deschide în fața lui Dumnezeu, cufărul va deveni
cartea noastră de vizită. Și, în funcție de ce am adunat, vom etala Domnului
comori sau... nimicuri!
Cufărașul lui Fivi
nu conținea nimic condamnabil. De aceea m-am gândit că nostalgia nu te lovește
decât cu fericire! Cu zâmbet. Dacă trecutul te lovește cu dureri, acela nu-i
nostalgie, este coșmar! Străduiți-vă să vă umpleți cuferele vieții cu fapte ce vor
aduce bucurii! Altminteri, se va umple involuntar cu fapte care aduc regrete.
Nicolae.Geantă
Praf în vânt, cenușă din cenușă... zicea Mihaela Mănescu.
RăspundețiȘtergere