Dacă citiți istoria lumii veți vedea că acei creștini care au făcut cel mai mult pentru lumea actuală au fost tocmai aceia care s-au gândit cel mai mult la lumea viitoare, ar zice Tozer. Și Vladimir e unii dintre ei. Maratonist pentru lumea viitoare. Evanghelizări, botezuri, oameni reabilitați, case construite, orfani ajutați, bătrâni și săraci sprijiniți...
Dacă priviți livezile de pomi veți constata că cei mai încărcați au crengile rupte. Rodul bogat e ținta atacurilor. Cu pietre nu aruncă nimeni în copacii de ornament. Nici măcar la antrenamente...
Dacă cercetați Scripturile veți vedea că „Dumnezeu îndreaptă pe cei înconvoiați” (Psalm 145:14b). Pentru că Hristos nu rupe nici trestiile frânte, nici oamenii curbați de apăsare. El doar îndreaptă. Și spinările, și ochii și pașii.
Dacă studiați iubirea lui Dumnezeu veți vedea că atunci când un om nedrept prigonește un om drept, Tatăl nostru e de partea celui drept. Iar când un om drept prigonește un om nedrept Dumnezeu e de partea celui prigonit. Dumnezeu e mereu cu prigoniții. Indiferent de consecințe, EL este turnul lor de scăpare.
Dacă veți căuta prieteni veți constata că nu-i întâlniți la mese de răsfăț, la picnic sau entertainment. Ci în necazuri, în durere, în apăsare. Prietenia nu e cea care se întoarce după furtună. E cea care rămâne!
De ce-l iubim pe Vladimir Pustan? Pentru că iubirea e cel mai bun medicament. Iubirea nu vindecă numai pe cel bolnav. Ci și pe cel care-o oferă. (Oare ne-am întrebat vreodată de ce face risipă de iubire Dumnezeu?) Cioran spunea că la nașterea oricărui om Dumnezeu a pus o sămânță divină în el. Dacă nu încolțește se transformă în otravă. Și mă gândeam eu în aceste zile că i-aș fi spus filosofului Cioran că sămânța e iubirea. Dacă iubirea nu încolțește devin otravă!
Hristos ne-a învățat să iubim toți oamenii! Indiferent de poverile lor, de frământările lor, de minusurile lor. Iubind încolțește divinul în noi. Neiubind devenim toxici...
Nicolae Geantă
Beiuș
PS: Redau mai jos o frântură din ultima predică a pastorului Vladimir.
E ceea ce eu nu am reușit să spun...
dela Vali - Daaa.....asa este.
RăspundețiȘtergereSuntem alaturi de el , de familia,ne rugam......suntem cei care il inteleg exact ce simte si cel mai bine....cine nu trece pe acolo poate da cu parul pentru ca nu percepe durerea, usturimea sufletească.
Sa ne unim in rugăciune ptr ca este cea mai bună armă împotriva mizerabilului SATAN.
O zi binecuvântată si plina de izbândă.
dela Marian - Vreau sa-i trimit un scurt mesaj de incurajare. De la un tata care a trecut prin ceva si mai greu. Nu pot decat sa plang impreuna cu el si sa ma rog pentru Vladimir si pentru baiatul lui.
RăspundețiȘtergereNimeni nu poate garanta ca daca fr. Vladimir ar fi stat mai mult acasa, ar fi predicat mai putin sau deloc, baiatul nu ar fi cazut in asa ceva.
Si la noi au fost multi care s-au asezat pe scaunul Lui Dumnezeu de judecata ca si cum ei au ajuns la destinatie.
Sincer sa fiu cand am auzit am plans si plang alaturi de Vladimir si de toti tatii care trec prin astfel de situatii.
Sunt cele mai grele incercari, dupa parerea mea.
dela Radu - Domnul Isus Hristos să vă binecuvânteze DA îl iubesc foarte mult și sincer pe Fratele Vladimir Pustan ca și pe dumneavoastră și vă scriu plângând că l‐a fiecare rugăciune mă rog pentru dumneavoastră și pentru fratele Pustan nu mai am numărul Dumnealui să-i scriu un mesaj de încurajare și să-i spun că îl iubesc foarte mult...
RăspundețiȘtergeredela Cristi - Și sunt un apologet al pastorului Vladimir Pustan - singurul om care revoluționat creștinismul și predicarea la noi a fost el, Martin Luther al României. Sunt pe aceeași baricada, îl vom susține moral, în rugăciune, și ne vom bate pentru dreptatea acestui om. ”Trebuie apărat cu toate armele! Și o vom face!”
RăspundețiȘtergereÎncă nu a fost rostită o sentință, încă nu s-a ajuns la adevăr, dar trebuie să recunoaștem că pomul face fructe, iar unele ajung în cazan de țuică. Intrebarea e...cine poate să prevină soarta lor ?
RăspundețiȘtergereAvem totuși pe Dumnezeu, care ia vasul spart și-l lipește cu fir de aur.
Noi putem plânge cu cei ce plâng, iar asta necondiționat. Rămâne să ne rugăm fără să judecăm și fără să cârtim, spun eu, care am greșit mult și în calitate de fiu al unui tată risipitor.