Într-o zi, un oarecare Adrian mi-a scris că îi merge foarte rău, că nu îi iese nimic, că uneori este gata sa renunțe! Ați trecut prin aceasta vale a descurajării. Când pământul e peste tot și Cerul nicăieri. Sigur ați trecut și nu doar odată! I-am scris lui Adrian câteva sfaturi. Peste câteva zile îmi scrie să îmi mulțumească. Recunoscător. “Mulțumesc lui Dumnezeu, parcă sunt un pic mai bine”. I-am scris din nou. Scurt. “Depinde la ce te raportezi. Dacă privești în jur o să vezi că alții au nevoie de picioare în timp ce ție îți trebuie doar pantofi! Ești binecuvântat…”
“ Greu” poți spune că e. Dar asta nu înseamnă automat că și e. Și oricum mai bine greu decât gol.
Nick Vujicic, care nu are nici mâini și nici picioare - și deci nici apărare, scria într-o carte a sa: “Unul dintre lucrurile extraordinare legate de propria ta zonă de siguranță este acela că o poți umple cu orice îți aduce pacea în suflet”. Fugi de gândurile negative. S-ar putea ca într-o zi să explodeze!
Când ți se pare că nu mai poți doar ți se pare. Poți mult mai mult decât crezi. Când ești trist vezi apusurile de Soare de 44 de ori într-o zi, cum zicea Antoine de Saint Exupery. Dar numai la fiecare răsărit poți vedea cum se naște frumosul.
Suntem neliniștiți în suflet pentru că în loc să ne aruncăm în viață și să trăim, alegem să stăm pe margine. Și pe margine se moare.
Ridică (puțin) capul din frământări. Cu cât îl ridici (puțin) mai sus cu atât vei fi (puțin) mai bine! O să vezi ceea ce e de văzut. Că nu ești singur/ă…
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu