.jpg)
Bârfa - acest viol al intimității, este „mica istorie de alcov, intriga de culise, raza care penetrează dincolo de măștile politeții cotidiene", spunea un prieten al meu, critic literar Christian Crăciun. E o obsesie față de imaginea celuilalt. Negativă. E judecata fără rost, care nu se scrie în cărți. Forța ireductibilă a oralității care se transformă rapid în mit. E „glonțul care ucide trei persoane deodată", vorba pastorului Luigi Mițoi: pe cel bârfit, pe cel ce ascultă, dar și pe bârfitor! Când bârfim sufletul începe încet să moară.
În bârfă nu există demonstrații, ci doar axiome. Verdicte date de o curte supremă fără a accepta niciun drept de recurs. Bârfa nu deține tabu-uri. E folosită tot timpul pe ascuns, în „planul din spate", în zona obscurului. E pikamer cu limbaj demolator. Dragostea zidește, dar bârfa dărâmă.
Prea multe bârfe se derulează în ultima vreme. Nu doar pe la colțuri, la televiziuni, în mediul online, pe telefoane. Nu doar prin cârciumi, nu doar la cafele, nu doar pe lavițe în fața porții. Ci și în... biserici! Prea multe lecții de anatomie morală, prea multă expunere de ecorșee înnegresc Mireasa lui Hristos, decredibilizează păstorii, preoții, cântăreții, slujitorii Domnului! Mai mult, odată cu ei se murdărește și chipul lui Dumnezeu!
De ce bârfesc oamenii? De plăcere. Din lipsă de ocupație. De... fraieri. Cine defăimează pe aproapele său este fără minte, zice Solomon (Proverbe 11:12). Cine nu are minte se apucă să mintă! Dar mai poate practica sportul ăsta dacă e singur?
Cine ascultă bârfe e mai vinovat decât cel ce bârfește, spune o maximă arabă. Bârfitorii nu ajung în cer!
Fugiți de bârfitori! Cei ce bârfesc pe alții la dvs, vă va bârfi și pe dvs la alții! Dați spam bârfitorilor de pe Internet! Ei vor fi acolo atâta timp cât îi acceptați. Păstrați-vă mintea sănătoasă. Și hainele albe primite de la Hristos...
Știm, bârfa e o „prăjitură care alunecă până-n adâncul măruntaielor”, spune Solomon în cartea Proverbelor (18:8). E prăjitura diavolului. Atenție mareeeeeee: dulciurile fac diabet!
Nicolae.Geantă
Un suflet nemulțumit are întotdeauna un vinovat în vizor. E mai greu de vindecat un bârfitor ca diabetul.
RăspundețiȘtergereBanu Rodica (doamna profesoară de Limba Română, când eram elev în generală) zicea: „Îmi place / aș vrea să cred că există oameni care nu bârfesc, dar că există oameni care nu ascultă bârfe e mai greu...”
RăspundețiȘtergere*Atinge-Te, Doamne!*
RăspundețiȘtergereSanda Tulics
Împrăştie Doamne, supărarea norilor,
Casa cucuvelelor, drumu-ascunzătorilor,
Amurg-leşinat cu ochii de pară,
Ce vrea să ne vadă din Tine... afară.
Minciuni de broaşte cu gura deschisă,
Ce vor să apuce Pâinea promisă,
Cenuşa din vatra, ce-odată ardea,
De dragostea slavei căci Te avea.
Pe cel ce mierla o prinde,
Şi limba i-o smulge şi-o vinde,
Neghina cu ifos de grâu,
Ce-şi râde în sine de scumpul Tău-Fiu.
Atinge Isuse şi cheamă pe nume!
Şi grâu şi floare, şi miere-n cunune,
Şi râuri voioase ce nu vor să tacă,
Şi duc peste văi Pâinea-Ţi bogată
Şi soare ce râde în rouă, nu arde,
Copii fericiţi, ce-Ţi cântă-n balade
Şi marea ce-şi duce la mal înspumarea,
Şi inima-mi ce-Ţi simte din plin, alinarea.
Lupta dintre bine şi rău...