Jurnal de British Columbia (2) - de Nicolae.Geantă

Joi 16 februarie. O zi puțin mai relaxantă. Azi am ajuns în vama Canada-USA din Abbotsford. Orașul se prelungește până în... vamă. Pe Hwy 11, care vine din Mission (CDN) și se duce în Sumas (US) apoi se continuă cu Hw 9 american. Huntingdon e în Canada și Sumas în USA. Doar o barieră le desparte. Granița dintre cele două state e un... șant. Stradă la canadieni, un șanț, și stradă la americani. Nu știu ce faci dacă îți animalele în partea cealaltă? Te duci sau nu după ele? Nu am putut trece în USA: nu aveam vaccin. Americani încă mai au restricție Covid. Deh, domnul Joe Biden mai rămâne uneori în... urmă. Cam des. În vamă am învățat un lucru interesant: nu contează cât ești de aproape dacă nu ai trecut dincolo! Uneori oamenii sunt atât de aproape de realizarea unor obiective. Și le ratează la mustață. Cad înaintea liniei de sosire. Se îneacă la mal. Rămân afară. Tot așa va fi și finalul vieții unor oameni. Se vor trezi că nu pot trece linia Cerului. Aproape de Cer înseamnă tot iad! Nu vă mulțumiți că sunteți aproape de Cer. Străduiți-vă să intrați înăuntru. Dintre cei ce citim acum încă nu am intrat niciunul. Scriptura spune despre Avraam și familia sa un lucru excepțional: au plecat în Canaan și au intrat în Canaan.

După amiaza am avut o întâlnire cu pastorul italian Giulio Gabeli. Nice man. Biserica sa e multietnică. Și totuși reușește să-i coaguleze, să-i țină uniți. Din 23 de etnii are membri! Și noi românii nu putem să ne ținem uniți nici măcar evanghelicii! Oare de ce? Cărui Dumnezeu îi slujim? Dintre discuțiile avute cu pastor Giulio, m-a uimit agresivitatea cu care luptă homosexualii în Canada. Ei câștigă teren și bisericile se izolează. Acum 40 de ani sodomiții erau retrași, iar biserica publică. Apoi ei au atacat parlamente, mass-media, educația, tinerii. Și au câștigat teren. Biserica însă a preferat să nu facă politică, să nu se amestece cu televiziunea, să renunțe la cele 10 porunci în școli. Și acum e retrasă șa colț, cu legislație împotriva ei. Închisă. Biserica închisă între ziduri și sodomia liberă în public! Frați români, e timpul să ne trezim din somn! Nu vrem să fie și la noi ca în Canada!

Vineri 17 februarie. Dimineața am ajuns din nou în Vancouver. De data asta să cumpere Camelia o mașină. Actele le-a făcut în vreo...20 de minute! Apoi eu am urcat la volan. Și iaca pozna: conduc prin Vancouver! Printre zgârie nori. pe High Way 1A. Prin Barnaby, New Westminster, Surrey, până la Port Coquitlam. Pe autostrăzile canadiene nu ai voie cu viteză mai mare de 100 km la oră! Trebuie mereu slow. Altfel nici nu ști cum răsare poliția. Poate fi chiar în mașini civile. Și dacă ai depășit cu 20 km legea ți se confiscă mașina! Ați auzit? Poliția îți ai nu permisul, ci mașina! O duce cu trailerul la parcare și ți-o „arestează” 7 zile. O săptămână ești pieton. Pedeapsă. Dar după aceea o plătești din nou: amendă pentru viteză, transportul și parcarea! Mă miram eu de ce canadienii cu motoare de 5000-6000 cmc merg puțin mai „speedy” ca Trabantul. Rămâi fără vehicul! Și fără portmoneu!

Seara am avut program la Betel Church Abbotsford. Am predicat „Quo vadis Biserica?” Despre identitatea ei: 1) biserica e Altarul Domnului nu amvonul omului; 2) Biserica e spital pentru răniți nu tribunal pentru judecată; 3) Biserica e cantină pentru săraci, nu salon de relaxare pentru sfinți; 4) Biserica e poartă spre Cer, nu ușă spre iad!; 5) Biserica trebuie să fie continuu în așteptare. E Mireasa ce trebuie să meargă acasă la Mire!

Sâmbătă 18 februarie. Dimineața la 9,00 am avut un vlogg la Vocea Creștinilor. Cu Ciprian Luca. El în România, eu și Marian Volintiru în Canada. Tema: „Lampadarii lui Hristos”. Adică misionarii ce trebuie să facă lumină în întuneric. Am vorbit despre misiunea lui Marian din Uganda, sau despre misiunea mea printre rromi, ori printre săraci din Tulcea. Am învățat încă odată că fac prea puțin, că mă tem uneori de nereușită, că uit că am un Dumnezeu măreț, că El are toate resursele...

Seara am avut program de tineret la Abbotford. Am predicat despre „Vulpile mici ale tinerilor”: 1) Net Addiction/dependența de net; 2) Life is not buring/ viața nu e plictisitoare; 3) kissing the world is one step closer to death/ sărutul lumii e un pas mai aproape de moarte! La final alt Q&A / întrebări și răspunsuri... Da, părerea mea personală este că bisericile trebuie să aibă măcar lunar, o duminică seară de Q&A.

Duminică 19 februarie. Dimineața am mers la biserica WestWood, păstorită de Giulio Gabeli. O biserică mare, multietnică. Giulio mi-a spus că are membrii din 23 de etnii: canadieni, chinezi, japonezi, coreeni, indieni, brazilieni, români, moldoveni, italieni... Nora pastorului Giulio, Dina, e româncă. La fel și una din fetele de la clape. La fel și Marian și Rodica Volintiru. Sunt câțiva români. Am fost în birou pentru rugăciune. Nu doar cu Giulio, ci cu o echipă de peste 20 de inși. Care au făcut cerc în jurul meu și s-au rugat pentru mine. Să predic bine. Altfel degeaba am ajuns între ei. Da, Dumnezeu mi-a făcut oportunitatea să predic dintr-un foc la 23 de popoare! ce Dumnezeu măreț avem! Aleluia! Închinarea canadienilor este cu muzică americană, contemporană. Toți cântă, toți stau în picioare, toți sunt cu mâinile pe sus. O bătrână învârte de zor două steaguri. Am vrut s-o filmez dar mi-a fost rușine. Niște indieni cântă lângă niște Japonezi și italieni. Ca în Împărăția lui Hristos. Netriați pe caste. Am urcat pe scenă cu G.G. gazda mea. El e translator. Azi l-am băgat la foc automat. L-am transpirat. Le-am spus fraților că nu mai au nevoie de fitness. dacă mă traduc pe mine la fiecare predică dau jos minim două kile. În trei luni sunt toți slim. Am predicat despre Beneficiile Duhului Sfânt. ce altceva să predic într-o biserică multietnică și carismatică? 1) avem un Duh de călăuzire, nu unul de rătăcire; 2) avem un Duh de putere, nu unul de frică; 3) avem un duh de înțelepciune, nu unul de nechibzuință; 4) avem un duh de viață, nu de moarte; 5) Duhul Sfânt este nu este doar garantul de aici, ci și de dincolo. El ne va prezenta în fața Mirelui ceresc! După predică a urmat chemarea la dedicare. Nu exagerez dacă spun că peste 100 de inși au venit în fața amvonului să mă rog pentru ei. Dacă nu era echipa de rugăciune nu terminam până la programul de seară. M-au uimit toți. Deși nu înțelegeau o iotă românește, plângeau când le puneam mâna pe cap. sau pe răni. O familie de indieni, la vreo 60 de ani au venit la mine și au lăsat capetele în jos să rostesc o binecuvântare pentru ei! Plângeau ca niște copii. Ei în limba lor și eu în limba mea. Doar lacrimile vorbeau aceeași limbă. A fericirii in Jesus Hrist!

Seara am avut o nouă întâlnire la Biserica Română din Abbotford. Îmi deveniseră familiari. Dragi. Eram unul de-al lor acum. Am predicat despre „Ce urme lași în urmă?”: 1) Voia Domnului, nu voia noastră; 2) Smerenia crește (doar) pe mormântul mândriei; 3) iertarea nu se face doar din buze; 4) în cer se intră în echipe de minim doi; 5) fiți gata în orice clipă de „decolare”. După predică, de data asta românii, au ieșit în față la rugăciune. Prezența mea a adus ceva inedit pentru ei: ieșirea la dedicare! După rugăciune a urmat iarăși Q&A... Bine că a oprit programul pastorul Ardelean, că după trei ore jumate eram frânt.

Ca să îmi pun oasele și mușchii în mișcare (zilnic trebuie să fac minim 8000 de pași), seara la 22 am mers în parcul Lafarge Lake din Port Coquiltam. Olelei, ăștia și la finalul lui martie au luminile de Crăciun aprinse! (Cred că le-au ținut pentru mine, căci la două zile au adunat toate instalațiile!). Uitasem să vă spun, în Canada curentul electric este foarte ieftin. O casă cu 6 camere, frigidere, mașini de spălat și uscat, plite electrice, aragaz electric și alte electrocasnice plătește cca 60-70 dolari pe lună! Un fleac! Benzina însă este cam scumpă. la cât petrol și gaze naturale au canadienii trebuia să fie  jumate de dolar. Dar sare la 1,70-1,75 dolari pe litru. Adică vreo 6 lei. Mai ieftin ca la noi! Vorba pastorului Cornel: „Nicule, aici benzina e mai ieftină ca-n România că avem drumurile mai lungi!” Ah, am uitat să vă spun: am înghețat beton în parc. Începuse vortexul...

(va urma)