Când a coborât Dumnezeu să atingă omenirea pe umăr, (și mai ales pe inimă), îngerul care i-a vestit întruparea, i-a vestit și Numele ce o să-l poarte: „Emanuel”. Adică „Dumnezeu este cu noi”. Nu a spus „Dumnezeu este cu bogații”. Nu a spus „Dumnezeu este cu cei ce fac fapte bune”. Nu a spus „Dumnezeu este cu preoții”. Nu a spus: „Dumnezeu este cu religioșii”. Dumnezeu este cu noi cu toți! Cu evreii, românii, rușii, austriecii, indienii, rromii. Cu șoferii de TIR, cu spălătoresele, cu directorii de bancă, cu cei cu ajutor social. Cu orfanii. Cu cei prăbușiți de divorț, cu deținuții, cu vagabonzii! „Dumnezeu este cu noi” se traduce „Dumnezeu este cu toți!”
„Dumnezeu este cu noi” e garanția că nu suntem
niciodată singuri. Și noi știm că în viață sunt chestiunii în care zicem: nu
putem. Dar El poate! Și pentru că el poate, avem parte de o „tapiserie de
minuni”, vorba lui Max Lucado. Prin urmare, EL umple toate vasele goale, înlocuiește
toate celulele bolnave, oferă protecție copilului ce merge pe marginea
prăpastie (ori printre miile de mașini dintr-o metropolă aglomerată). Dumnezeu
este cu noi!
Emanuel a venit
la noi. Și rămâne cu noi. El este cu noi în spitale, în singurătate, în
prigoniri, în depresii, în serile pe care ai vrea să le ștergi pentru că ai
avut o zi proastă. E gata să ne însoțească oriunde. Îl întrebăm numai atât:
„Vrei să vii cu mine?”. Și vine! Iar dacă El este cu noi este de ajuns. Unde e
prezent Dumnezeu e majoritate.
Dumnezeu este cu
noi nu doar în călătoriile meandrate ale vieții. Este cu noi și la judecata de
apoi. Acolo va rosti doar atât: „Achitat integral!”. Aha, am uitat: Dumnezeu e
cu noi și în moarte. Și-n „ziua de apoi” glasul Său va lăsa mormintele pustii!
Crăciunul e
despre Emanuel. Și totuși cei mai mulți sărbătoresc fără El! Adică singuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu