Corigenți la cele sfinte – de Nicolae.Geantă

Azi am avut zi de corigențe. Ziua aceea când ai în față pe cei ce tot anul au fost rebeli și acum vin cu fețe de sfinți. Umili. Tremurători ca plopii mediteraneeni. Dar tot cu lecția neînvățată. Am avut șapte elevi. Cinci fete și doi băieți. Da, și fetele sunt rebele! Evident că toți au fost… varză! Știți toți proverbul cu „nu se îngrașă porcul în Ajun de Crăciun”… De fapt numai o fetiță, care de obicei e foarte cuminte și mai mult tace decât vorbește, a lut șase. Restul? Patru solist! Să vă zic că au scris pe lângă? Cui ar folosi? Vedeți, în viață nu trebuie să știi/faci chestii, ci să știi/faci ce trebuie. Am corectat de față cu toți. Și prim urmare le-am spus ca notele sunt de… repetenție! Atunci fețele s-au transformat în oameni care stau înlemniți în fața iadului…

Am lăsat corectorul și le-am spus o poveste. A unui tâlhar care zi de zi fura. Ataca oameni. Înșela chiar prieteni. Ucidea pe oricine. Făcea numai rele. Nu-și aducea aminte dacă vreodată a făcut cuiva un mic bine! Prietenii îl sfătuiau mereu: „Oprește-te! Într-o zi o să te prindă!”. Dar el continua nepăsător. „Pe mine? Never!” Filosofie a autonenorocirii: „Nu mi se întâmplă mie!” Parcă era unul dintre noi! Dar într-o zi tâlharul a fost prins. Pus în lanțuri. Și când a intrat judecătorul la tribunal împingea un cărucior de dosare! Fiecare faptă îl osândea direct la moarte! Apoi a ajuns să fie răstignit! În stânga lui mai erau alți doi condamnați. La început a înjurat, a strigat, a provocat pe unul dintre răstigniți să-l coboare de pe cruce! Visul lui nu era să se schimbe! Ci să redevină din nou tâlhar! Așa visăm cu toții. Piraterie anti bune moravuri.

Însă Răstignitul de lângă el nu i-a răspuns.

Dar l-a privit duios. Plin de bunătate. Și tâlharul s-a scufundat în ochii aceia limpezi și blânzi. Atunci a înțeles că e un nemernic. Că va muri în câteva clipe și se va întâlni cu Cel pe care a crezut toată viața că l-a păcălit. Dar se păcălise singur. Și când te înșală cineva e dureros. Dar cânt te înșeli singur durerea nu are măsură cuantificabilă omenește! „Doamne, a strigat tâlharul către Cel cu ochii blânzi, ai milă și de mine când vei veni în Împărăția Ta!” Nu a mai avut alte cuvinte. Dar știa că Acel crucificat de lângă el știe totul. Și Răstignitul, care era Mântuitorul Isus l-a iertat! Dar iertarea aceea l-a costat prețul vieții. Omul cu ochii blânzi a murit răstignit pe o Cruce!

Apoi le-am spus că la Golgota au fost doi tâlhari. La fel de răi. Doar unul a primit iertare. Celălalt s-a dus direct în iad! Pentru că iertarea există, dar nu toți o accesează. Deci nu toți au parte de ea!

Le-am privit fețele șocate. Răzvan, unul dintre băieți avea lacrimi. Mici. Ca ploaia de noiembrie. E dela casa de copii. E în clasa mea. Și mă iubește la nebunie! I-am scos afara pe toți. Am rămas cu el. Și cu Antonia. Și ea e tot din clasa mea. E o fată mai voluptoasă. Care merge (uneori) cu mama ei la adunare. La pocăiți.

I-am luat pe amândoi în brațe și le-am zis plângând: „Voi credeați ca eu am inima să vă las repetenți?” Tac. dar plâng. Și ei odată cu mine. Lacrimile sunt cel mai bun medicament! Curăță sufletul. Mi-am pus mâinile peste ei și m-am rugat. Și am plâns minute bune toți trei. Ca la final de slujbă de evanghelizare! Apoi le-am spus: „Mergeți! Sunteți iertați. Ați trecut! Și voi și cei de afară. Eu nu ies acum, nu vreau să mă vadă cineva lăcrimând!”

Antonia a ieșit pe hol unde așteptau celelalte fete. Una a intrat buzna pe ușă: „Vă mulțumeeeeeesc domnuuuuuuu’!” Ceilalți s-au dus. Am simțit ceva ca Domnul Isus în pilda cu cei 10 leproși.

Abandonatu' de familie a rămas cu mine minute bune. Nu l-am întrebat dacă pleacă acasă. Pentru că n-are. Dar poate avea Cer.

După 10 minute îmi dă mesaj celălalt băiat: „Domnu’, a zis Antonia ca am trecut? Așa este, sau glumește cu mine?” „Acum du-te! Ne vedem la anul. Într-a doișpea!” Și s-a dus. Fericit. Ca famenul etiopian.

Am plecat la cancelarie parcă zburând. Mi-am adus aminte cât de des dăm și noi corigențe înaintea Celui Sfânt! Da, suntem corigenți la cele sfinte. El nu a zis niciodată nimănui : „tu nu mai ai nicio șansă de trecere!” Căci Hristos, pe nimeni venit la El, nu lasă repetent! Dar cei ce aleg să nu vină…

Mergeți așa cum sunteți la Hristos! Vă garantez: încă mai iartă corigenții!

Nicolae.Geantă
Istagram