Vulpea farmacistă. Pamflet.

O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent
Și ce era pe punctul să intre-n faliment,
Se dă de ceasul morții, de foame să nu crape
Și din dificultate cu chiu cu vai să scape.
 
Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe,
În tril de păsărele și chiorăit de mațe.
Și adormi de foame, ca anesteziată,
Când se trezi deodată subit înviorată.
 
Pesemne că visase cuvântu-acela magic…
Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic,
Luă din farmacie fără regret sau frâu,
Purcoi de laxative și le-aruncă în râu.
Mai sus de locul unde veneau când li-era sete,
În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete.
 
Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte,
În pragul farmaciei exact ca înainte.
După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie,
Că fiarele în masă aveau pântecăraie
Și au venit degrabă, aproape-n agonie,
Să ceară tratamente și sfat la farmacie.
 
Vulpița cea vicleană le asculta pe toate,
Le întreabă de dietă, de-au labele curate
Și cu cinism le scoase brutal din letargie,
Spunând că în mod sigur e caz de... pandemie!
 
Le-a dat pastile scumpe, la preț exorbitant
Și sticle, chiar canistre cu mult dezinfectant,
O mască de protecție să-i apere de boală
Și să păstreze strașnic distanța socială.
 
Le-a osândit să șadă în aspră carantină
Și le ducea ea leacuri la ei în vizuină,
Iar bietele-animale, naive și neroade ,
Spuneau în gura mare: „Ce vulpe cumsecade!”
 
Odată la trei zile mai arunca în ape,
Cu plasa, purgative de-au început să crape,
Bătrânele-animale ce n-au imunitate,
Ba chiar catalogate cu comorbiditate!
 
De-atâta pandemie, de diaree, chin,
Veni după o vreme vulpița c-un vaccin,
Un fel de apă chioară băută din pocal
Și-ajunse infractoarea erou național.
 
Morala 1
În vremi de pandemie, puhoi de lume piere,
Iar unii la butoane fac din venin, avere.
 
Morala 2
Când lumea stă închisă în neputință surdă,
Profită demnitarii, își fac de cap și zburdă.

* pamfletul circulă pe Internet dar nu are autor!

nu știm cine l-a scris dar este genial!

*** un alt pamflet genial - care poate fi și actual chiar la un secol de la apariție - a fost compus de George Topârceanu și recitat la Iași în 1926 la o conferință despre Tuberculoză.

pamfletul lui Topârceanu poate fi citit AICI