Pentru încurajările din cuvinte.. vă mulțumim! Pentru că Dumnezeu a venit în noi, pentru toți cei care Îi deschid ușa ..El a biruit deja! Glorie Lui! Până la întâlnirea cu Tine, ajută-mă să nu fiu singură în fața Ta! "E o rușine să fii în cer de unul singur" (Albert Camus)
*Când ochii storşi de lacrimi* Traian Dorz
Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol departe şi nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă, o, cine-ţi umple-n suflet un gol lăsat de moarte şi cine-ţi dă privirii o rază de viaţă?
Credinţa, doar credinţa, ea-i singura putere ce mântuie fiinţa prin Cruce spre-nviere.
Când, frânt, ţi-aduni tristeţea ca cioburile sparte din viaţa răvăşită de-a urii vijelie, o, cine-ţi mai întoarce nădejdile din moarte şi cine-ţi dă vieţii o nouă temelie?
Când lupta ţi-e pierdută şi zările-s deşarte, iar gheara disperării viaţa ţi-o sugrumă, o, cine-ţi mai aduce o mântuire-n moarte şi cine înspre-o altă iubire te îndrumă?
Credinţa, doar credinţa... ea singură împarte viaţa, despicând-o în două pe vecie: o parte, prin nădejde, ’nălţând-o peste moarte, iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.
Dumnezeu este biruitor! Pentru toți cei care Îi deschid ușa, El a biruit deja! *Nu se poate fura destinul unor oameni eterni !*,spunea V Pustan Tată,învață-ne, dă-ne înțelepciune să nu ne trezim singuri în fața Ta!
*Când ochii storşi de lacrimi * Traian Dorz
Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol departe şi nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă, o, cine-ţi umple-n suflet un gol lăsat de moarte şi cine-ţi dă privirii o rază de viaţă?
Credinţa, doar credinţa, ea-i singura putere ce mântuie fiinţa prin Cruce spre-nviere.
Când, frânt, ţi-aduni tristeţea ca cioburile sparte din viaţa răvăşită de-a urii vijelie, o, cine-ţi mai întoarce nădejdile din moarte şi cine-ţi dă vieţii o nouă temelie?
Când lupta ţi-e pierdută şi zările-s deşarte, iar gheara disperării viaţa ţi-o sugrumă, o, cine-ţi mai aduce o mântuire-n moarte şi cine înspre-o altă iubire te îndrumă?
Credinţa, doar credinţa... ea singură împarte viaţa, despicând-o în două pe vecie: o parte, prin nădejde, ’nălţând-o peste moarte, iar cealaltă dând-o iubirii, pe vecie.
Pentru încurajările din cuvinte.. vă mulțumim!
RăspundețiȘtergerePentru că Dumnezeu a venit în noi, pentru toți cei care Îi deschid ușa ..El a biruit deja! Glorie Lui!
Până la întâlnirea cu Tine, ajută-mă să nu fiu singură în fața Ta!
"E o rușine să fii în cer de unul singur" (Albert Camus)
*Când ochii storşi de lacrimi*
Traian Dorz
Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol departe
şi nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă,
o, cine-ţi umple-n suflet un gol lăsat de moarte
şi cine-ţi dă privirii o rază de viaţă?
Credinţa, doar credinţa, ea-i singura putere
ce mântuie fiinţa prin Cruce spre-nviere.
Când, frânt, ţi-aduni tristeţea ca cioburile sparte
din viaţa răvăşită de-a urii vijelie,
o, cine-ţi mai întoarce nădejdile din moarte
şi cine-ţi dă vieţii o nouă temelie?
Când lupta ţi-e pierdută şi zările-s deşarte,
iar gheara disperării viaţa ţi-o sugrumă,
o, cine-ţi mai aduce o mântuire-n moarte
şi cine înspre-o altă iubire te îndrumă?
Credinţa, doar credinţa... ea singură împarte
viaţa, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, ’nălţând-o peste moarte,
iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.
Dumnezeu este biruitor!
RăspundețiȘtergerePentru toți cei care Îi deschid ușa, El a biruit deja!
*Nu se poate fura destinul unor oameni eterni !*,spunea V Pustan
Tată,învață-ne, dă-ne înțelepciune să nu ne trezim singuri în fața Ta!
*Când ochii storşi de lacrimi *
Traian Dorz
Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol departe
şi nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă,
o, cine-ţi umple-n suflet un gol lăsat de moarte
şi cine-ţi dă privirii o rază de viaţă?
Credinţa, doar credinţa, ea-i singura putere
ce mântuie fiinţa prin Cruce spre-nviere.
Când, frânt, ţi-aduni tristeţea ca cioburile sparte
din viaţa răvăşită de-a urii vijelie,
o, cine-ţi mai întoarce nădejdile din moarte
şi cine-ţi dă vieţii o nouă temelie?
Când lupta ţi-e pierdută şi zările-s deşarte,
iar gheara disperării viaţa ţi-o sugrumă,
o, cine-ţi mai aduce o mântuire-n moarte
şi cine înspre-o altă iubire te îndrumă?
Credinţa, doar credinţa... ea singură împarte
viaţa, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, ’nălţând-o peste moarte,
iar cealaltă dând-o iubirii, pe vecie.