joi, 30 decembrie 2021

Jurnal de misiune la Tulcea: „Hrănește o familie de săraci” – de Nicolae.Geantă

După ultima misiune în care am fost în județul Tulcea (inaugurarea Bisericii CDE din Nicolae Bălcescu, 12.12.21) am scris un jurnal unde menționam că tatăl unei familii sărace cu șase copii a spus că pentru ei a cumpăra o vacă e de domeniul inimaginabilului. După ce am publicat “jurnalul de misiune” pe blog, la câteva ore cineva din Londra m-a sunat: “Ne implicăm!” Apoi a sunat altcineva din Viena: “Ne implicăm!”. La câteva zile am primit un mail de la o creștină necunoscută: “Vă trimit și eu un ajutor!”. Apoi o biserică bănățeană iar s-a stors puțin la buget… Eram surprins. Nu am făcut nicio cerere și Dumnezeu mă uimise.

Evident am început căutările. Unde găsim vaci de lapte? Acum puteam face fericite două familii. Ori poate trei. Da, Dumnezeu mereu ne surprinde! Căutările au pornit din Harghita până-n  Deltă. Variante au fost mai multe, dar trebuia să ne încadrăm în buget…

Prin urmare, miercuri am ajuns din nou în podișul Babagagului. Am plecat de la ora 6,00 de acasă. Pe o ceață densă ca un fum de cauciuc. Până la 8,00 am mers numai cu 70 km/oră, și numai p dunga discontinue de mijloc! Din cauza ceții pe 29 decembrie a fost întuneric până dimineața la 8,00. La 11,00 era la Nicolae Bălcescu. Am mers într-un sat să vedem o vacă. Era mai aproape de satul uneia dintre familiile pentru care venisem. Proprietarul animalului ne-a tratat de undeva de sus. Prețul a fost mare, animalul necorespunzător, cu defect! Nu poți da cuiva un cadou cu defect. Mai mult acest „cadou” a fost ca o jertfă adusă Domnului! Și noi știm bine: Dumnezeu nu primește decât jertfe fără cusur! Astfel am plecat din acel sat la zeci de km distanță, la o fermă de unde am cumpărat două vaci. Vaci de lapte, rasa Holstein. Mihai a venit cu un domn cu o dubă! Dar știți și dvs, vacile sunt tare încăpățânate: nu urcă politicos în mașină! Nici măcar duse de lanț!

După amiaza târziu am dus animalele celor două familii sărace. Tot cu peripeții și la „debarcare”! Marian din Ciucurova are 4 copii. Au explodat de bucurie! Mariana din Florești are 6 copii. Ne-au întâmpinat în plină stradă! Forfăind ca în furnicar. Și râzând ca la serbarea Crăciunului. Așa trebuie să fim și noi zi de zi. Ca ei. Mă gândeam: „Cine poate fura bucuria unui copil fără griji?” Vorba lui Creangă: „El încalecă pe-o mătură și aleargă zicând că-i călare pe-un cal. Și țipă de-ți ieie auzul!” Când i-am văzut mi-au dat lacrimile… Copii veseli într-unul din cele mai triste sate pe care le-am văzut pe planetă! Să duci o vacă de Anul Nou unei familii nevoiașe este un cadou deosebit de frumos! Dar niște săraci care nu au animale nu au nici nutreț! Așa că nu puteam face un „cadou” care să le fie apoi o povară! Și am cumpărat și baloți de lucernă! Și aici Dumnezeu ne-a surprins!

Pe înserat am ajuns la sora Lili. O femeie care toată ziua a umblat alături de noi. Acasă la ea o altă soră ne-a așteptat cu mămăligă caldă! Cu brânză, fasole și varză acră! Eco. Rustic. Hrănitor. Primite cu drag de Domnul.

Mihai, partenerul meu de slujire din Tulcea, „misionar, pastor și maratonist pentru Isus”, m-a surprins din nou cu credința și evlavia sa! Băiatul ăsta are inima cât Pacificul. Rugați-vă să fie sănătos! Să aibă viziune! Să lărgească hotarele lui Hristos! Da, El a crezut tot timpul într-un Dumnezeu care surprinde! Și eu la fel...

Când s-a înserat am plecat înapoi acasă. Era ceață, chiciură și o beznă îngrozitoare prin pădurile din podișul Babadagului. Iar eu călătoream stând de vorbă cu Isus. Nu e nicio surpriză. În toate misiunile a fost alături de mine...

Mulțumim tuturor celor ce v-ați implicat alături de noi în județul Tulcea! Nu doar pentru acest proiect la care nici nu visam! Ci pentru toate proiectele desfășurate! Dumnezeu să vă răsplătească! Dumnezeu să vă călăuzească! Și să vă surprindă cu fiecare binecuvântare a Lui!

PS: Când am trecut prin Bărbulești (era vreo 20,00 ceasul), pastorul Petrică m-a dus la o întâlnire (la biserica lui Biji) cu prietenul meu – patriarhul Cireșarilor – Vladimir Pustan! Dumnezeu ne-a surprins din nou pe amândoi!

Nicolae.Geantă

10 comentarii:

  1. Halleluyah!
    Minunat este numele Lui!
    Fiți binecuvântați!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cel ce se increde in Domnul are viata mai frumoasa.
    Cu respect..vio
    Dumnezeu sa va binecuvinteze casa .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim Viorelu! Dumnezeu să fie paza și scut pentru tine si ai tăi!

      Ștergere
  3. Fiți binecuvântați Nicule in tot ceea ce faceți! La mulți ani binecuvântați alături de cei dragi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dumnezeu sa te binecuvanteze in slujire incredintata!! Rugaciunile noastre, ca sa nu spun ale mele ca suna a lauda, te insotesc ... Biruinta sa fie a Domnului Dumnezeului nostru in toate!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Domnul Dumnezeu Tatăl nostru Ceresc să vă binecuvânteze intodeauna lucrarea pe care o faceți pentru toti cei ce așteaptă ajutorul Domnului ,sa răsplătească pe cei implicati dar si pe cei ce se vor implica in urma unor noi hotarari de apropiere si sfintire față de Domnul si Biserica Sa , Dumnezeu să vă ocrotească întotdeauna familia cu protectia divina oriunde veți misiona in câmpul Evangheliei.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dvs, celor dragi,și tuturor cititorilor de frumos, un an nou cu bucurii !
    Fam.Ciobotaru

    *Din nou se-ntoarce maine* Daniel Chrileanu

    Din nou se-ntoarce mâine către noi
    Cu neștiutul lui, cu întrebări și vise
    și iar nu știm dacă din soare ori noroi
    se vor ciopli secundele de  prin culise
    în timp ce nopțile aleargă după zile
    se scurg cărări sub pașii noștri alergând
    se macină secundele, îngălbenite file
    până și viitorul s-a trezit trecând
    mă uit acum la mâinele de ieri
    și parcă nu l-am cunoscut îmi e străin
    războiul meu țesut spre nicăieri
    îmi stă pe drum și lacrimă și spin
    dar începutul e mereu frumos
    visez că voi fi bun că voi fi drept
    deși mă tem de gândul orb, neputincios
    promit că am să fiu ceva mai înțelept
    dacă mă uit la urma mea pe cale
    o văd când a mințit când a căzut
    însă mă-ntreb cum ar fi fost prin vale
    de nu visam  mai mult decât am vrut
    de la răscrucea-n care stăm
    putem încorona eșecul drept stăpân
    sau am putea speranța s-o încoronăm
    și să trăim veciile din clipe ce rămân
    decât să plâng temându-mă să vreau
    mai bine vreau să tot încerc plângând
    nu-s clipe-n calea mea să stau
    mă va găsi Împărăția alergând.

    RăspundețiȘtergere