Și spinii vorbesc despre dragoste – de Nicolae Geantă

În timpul marii glaciațiunii aproape toate animalele au murit din cauza frigului. Trecând prin gerul polar, porcii spinoși au simțit să se grupeze unul lângă altul, așa că s-au înfășurat bine și s-au protejat între ei. Numai că au început să se rănească între ei! Prin urmare au hotărât să rămână despărțiți. Și au început din nou să înghețe și să moară. Așa că au trebuit să facă o nouă alegere: fie să dispară definitiv de pe fața pământului, fie să accepte spinii aproapelui și să supraviețuiască.

Porcii spinoși au decis cu înțelepciune să rămână împreună. Așa că au învățat să trăiască cu micile răni pe care le-ar putea provoca o relație foarte apropiată, pentru că cel mai important era căldura dată de celălalt. Au învățat o lecție dureroasă dar sănătoasă: uneori și spinii vorbesc despre dragoste! Numai așa au supraviețuit. 

Ne place sau nu, în jurul nostru ne lovim ades de relații spinoase. Greu de suportat. Așa că ne îndepărtăm repejor de astfel de oameni. Sau scoatem foarfeca să-i tăiem din rădăcină. Dar tăiatul spinilor nu e decât o cosmetizare exterioară care lasă rădăcinile întregi înăuntru. Astfel că spinii nu mor, cresc din nou. Uneori poate nu sunt stârpiți deloc. Un sentiment pe care-l ignori nu e unul care moare, ci care crește.

Arthur Schopenhauer spunea că „trăim într-o societate de porci spinoși surprinsă de iarna răului universal; vrem să ne încălzim unii de alții dar țepii de pe spatele fiecăruia nu ne lasă”. La prima privire suntem încredințați că are dreptate. Dar aș vrea însă să-l contrazic pe celebrul filosof. Lecția cea mai eficientă n-o învățăm de la tine maestre, ci de la Domnul Isus. Ca să fie aproape de noi, El a purtat o cunună de spini! Mântuitorul a vrut să ne învețe că și spinii vorbesc despre dragoste! Nu despre dragostea celor ce îi folosesc ca să înțepe, ci despre a celor care vor să-i suporte!

Nicolae.Geantă