Așadar, vineri am plecat cu Marian Mocanu într-o nouă misiune. Din Otopeni. Spre frații noștrii din Austria. În avion lumea a fost mai distanță. Mai precaută. Nu îți reproșau nimic, dar ochii oglindesc permanent a îndoială. Și distanța vorbea “tot așe”. Am ajuns rapid în Wiena. Cu o jumătate de oră mai devreme! E prima dată în viața mea când un avion a reușit performanța aceasta. Și culmea, o cursă de low-cost! La Swechat cordoane de security austriac. Supraveghează să ai “vacține”. Ori “pițiar”. Testul ăsta fără de care nici să halești prin gări nu mai poți. Însă am văzut chiar polițai plictisiți. Cred că se putea trece și cu factura de la lumină! Scanată pe telefon.
Ne-au așteptat Cristi și Daniela. Chiar la aeroport. Și ei au ajuns tot mai devreme. Apoi a venit și Viorel cu Simona. Un maramureșean cu inima cât Valea Izei. A venit să ne vadă și Cosmin, un cântăreț vienez. Și Viorel, un organist. Oriunde mergem ne întâlnim cu slujitorii. Cu colegi de breaslă, care lărgesc Împărăția lui Dumnezeu.
Cristi ne-a dus până la Moos, la gazdele noastre. Peste 200 km. Nu știu când au trecut peste două ore! Pe drum ne-a vorbit despre “Austria între restricții și vaccin”. De exemplu cine nu e injectat trebuie să poarte un anumit tip de mască. Mai costisitoare. Cine a primit “serul” poate umbla cu orice mască dorește. Însă când cineva te vede cu botnița FPS te privește ca pe un suspect, ca pe un sabotor al “campaniei mondiale”. Cum sună? A protecție mai bună? A grijă față de semeni? Sau cumva a discriminare? Mie mi se pare un fel de Kristallnacht al evreilor de acum opt decenii. Eveniment după care trebuiau să iasă pe stradă obligatoriu cu steaua lui David cusută pe mânecă! Dar problema imunizării e un alt subiect. De care mi-a cam devenit lehamite...
La Linz ne-a așteptat Andrei. Care ne-a dus la socrii lui din Moos. Un sătuc cocoțat puțin pe dealuri, cu culturi de porumb, de sfeclă de zahăr, cu case îngrijite și mașini scumpe, cu utilaje agricole cât casele, cu pomi fructiferi, vița de vie dar și o fabrică de hârtie colosală. Care evident toacă lemnul adus de la români și de la cehi. În ciuda faptului că pădurile cad pe ei. (Briggite, soția lui Andrei a lucrat aici. Ceva inginerie). Mă gândeam că austriecii ne toacă nejustificat pădurile românești apoi ne acuză că suntem artizani ai încălzirii globale. Politichie. Chiar așa, știați că politica e o altă formă de discriminare? Priviți-i numai cum se jignesc în declarații.
Sâmbătă pe la prânz am vizitat Enns. Cel mai vechi oraș din Austria. Aici, acum 2000 de ani și-a avut sediul Legiunea a-II-a romană. Ei au numit castrul Lauriacum. Orășelul e așa... cât Sinaia. Vreo unșpe mii și ceva de locuitori. Dintre care sute sunt... români! Ori mii. De aceea Dacian a plantat anul trecut aici o biserică penticostală. Domnul să-i călaluzească! Să-i înmulțească! Și să îi crească! Enns-ul are aspect medieval. Sincer NU e mai frumos ca Sibiul nostru! Este străbătut de râul omonim și vecin cu vechea Dunăre. Interesant este că în apropierea Ennsului este Mauthaussen, vestitul lagăr de exterminare a evreilor. Un mic Auschwitz, dar la fel de crunt. Tot la Enns a fost zona tampon dintre comuniști și occidentali. După 1945 Stalin s-a oprit pe undeva pe aici cu ofensiva uresesistă! Dacă insista...
Sâmbătă seara am avut Conferință de familii la Biserica Sfânta Treime. Marian a cântat superior. Alături de el s-a strâns o trupă bunicică. Apoi violonistul a vorbit puțin despre bucuria iertării. Nicolae Geantă a predicat de două ori. Întâi pentru femei, și pentru bărbați. Pentru că au fost două sesiuni. Peste patru ore. Dar cu aceiași participanți. Evenimentul s-a finalizat după ora 20. Cu lacrimi, cu rededicare, cu regretele aferente. Cu un pas mai aproape de Hristos. Și de partenerul de viață. Evident și eu și Marian la final am fost frânți. Sora Maria ne-a așteptat cu delicatese culinare. Mulțumim!
Duminică dimineața am fost la Biserica Bethel din Traun, Linz. Care e neîncăpătoare. Spațiul e prea strâmt pentru toți membrii ei, așa că au intrat în renovare. La programe nu încap decât 50%. Aglomerați ca pe metrourile japoneze. Ciorchine. E așă frumoasă biserica arhiplină! Echipa de închinare a bisericii cântă excepțional. Mai ales acompaniați de Marian Mocanu. Iar corul? Recital profesionist. Marian și-a depus mărturia iar Nicolae Geantă a predicat despre Amran și Iochebed. O familie care nu și-a lăsat copiii să fie distruși de viața decăzută a Egiptului! Moise, Maria și Aron au fost frați. Dar și cei mai mari conducători ai evreilor ieșiți din sclavie! Spre final a coborât mai pregnant prezența Duhului Sfânt. Mamele, tații, copiii, au simțit degetul lui Dumnezeu! Mulțumim pentru găzduire frate Istrate! Dumnezeu să binecuvânteze familia Magdei și a lui Simion Cocoș care și-au adus băiețelul la binecuvântare. Binecuvântarea copiilor e binecuvântarea părinților! După biserică am dat autografe! Cu toate gadgeturile oamenii mai cumpără totuși și cărți! Ah, uitasem, la Traun am întâlnit o tânără care scrie excepțional. Mi-a dat volumul “Între tăcere șI cuvânt”. O desfătare! Vă recomand să citiți pe Iuliana Blaga. Scrie profund. (O să vedeți în curând câte ceva la mine pe blog!)
La prânz am fost la un restaurant chinezesc. Aglomerație. Și green pass. Nu mănâncă cei nevaccinați. Doar dacă au făcut test. Noroc că în Austria sunt și teste gratuite. Cele PCR costă cât vreo 10 lanch-uri chinezești! Despre bucătăria mandarină? Un fel de bazar gastronomic. Cu de toate cantitativ, și cu mai nimic calitativ! “Chinezăraie”. Adică incropeli culinare.
Seara a fost binecuvântare la Enns. De data asta biserica a fost arhiplină. Au fost și destui vizitatori. Înainte de start m-am întâlnit cu Simi Gălan din Buteni. Și cu toți pruncii lui! Ce mari s-au făcut! Nu îi văzusem de ani buni! Mulțumesc Simi că ai făcut atâția kilometri ca să ne întâlnim. Asta înseamnă că sunt important pentru familia ta! De asemeni îi mulțumesc și lui Cosmin. A venit din Wiena pentru noi! La fel și Viorel cu soția. A făcut al doilea drum la Enns din Wiena. Dragostea nu se teme de kilometri! Programul a fost prelungit. Marian Mocanu nu doar a cântat. Dar e și un bun motivator la rugăciune! Predică bine! Nicolae Geantă a vorbit despre Agar. “Cum se cresc copiii în pruncie!”. Apoi a urmat binecuvântarea lui Melody Andreea. A treia fetiță a lui Andrei și Briggite! O familie de tineri excepționali. (Briggite e o orchestră: cântă la orice instrument prinde. Fără cursuri în prealabil. Ăsta da talant! Pune-l în uz Briggite!). A urmat un mic starbuks. Mulțumim Andrei pentru tot! Mulțumim Dacian! Știu, Domnul o sa vă răsplătească! Dupâ 3 ore 1/2 de program am plecat la Wiena. Peste 200 km. Am ajuns târziu la Viorel. Și el are o fiică de 20 de ani pianistă! Cu mari premii în societate! Bravo! Creștinii trebuie să fie nu doar buni închinători, ci și cap și nu coadă în societate! E biblic! Dumnezeu vrea să fim “the best!” Îl onorează! Seara am dormit la hotel lângă Schwechat. Sau nu prea am dormit. Pe mine m-a durut un rinichi și pe Marian l-a durut in gât! După 2 noaptea oboseala a trecut peste durere. Uitasem: mulțumim Simona pentru “chessecake!” Faci prăjituri grozave! Și cozonac de Maramureș. În Viena e și mai bun.
Luni dimineața am fost la brekfast în hotel. O doamnă de vreo 40 de ani, amabilă ne-a vorbit românește. Apoi a venit și m-a întrebat: “Domnul pastor, cum pot să trec peste eșecul unui divorț?” I-am spus câteva sfaturi. Îmbărbătări. Și faptul că Hristos o iubește. Apoi m-am rugat pentru ea. În recepția hotelului. Cu ceilalți meseni prin ‘prejur. Femeia a plâns. Și a promis că va merge la biserică. Viorel și Simona: aveți grijă! Știu: o puteți face bine!
La 9,45 am zburat la... Belgrad. Pe Nicola Tesla Airport. Vremea în Serbia a fost... câinească. Ploaie urâtă de toamnă. Dar benefică pentru sol. Nu am apucat să văd multe în Serbia. Decât că e mai în urmă ca noi. Uniunea Europeană le-a tot închis ușa în nas. Sârbii sunt nonconformiști. Dar și băieți de treabă. După escala din Belgrad am plecat din nou spre București. Cu un avion sârbesc cât un autobuz. Din Serbia nu prea zboară românii. Și nici spre ea. În rest Europa e plină! Suntem ca chinezii: peste tot! Chinezii au umplut Europa cu tot felul de ciurucuri. Chiar dacă ciurucurile sunt noi. Români au umplut Europa cu biserici! Urmează să umple Europa cu sfinți!
Nicolae.Geantă
Wien-Belgrade
Salutări din San Marino. Nu am auzit să fie vre-o biserică românească aici...doar chinezi.
RăspundețiȘtergereTrebuie să mă mai duci odată acolo!
ȘtergereBy carfull, chinejii rod tot!!!