Dacă păcatul împotriva Duhului Sfânt este unul de moarte - care produce cadavre spirituale, ipocrizia este o moarte clinică. Ea produce morți ce merg chiar la biserică cu buletinul la piept. Ca Anania și Safira. cel mai aspru condamnați dintre primii creștini.
Ani de zile am
crezut că Anania și Safira au fost mincinoși. Dar anul acesta am înțeles că ei
au fost ipocriți. Ipocrizia, sau fățărnicia, nu este doar o deformare
sufletească, ci este o virtute simulată. Nu doar patimile sunt păcate, ci și
virtuțile simulate. Ipocrizia lui Anania și a Safirei nu a fost lăcomia, ci
simularea unei generozități. Indivizii au dorit să-și arate fața pe care nu o
aveau. Căci ipocrizia asta este: trăiești de la distanță ceea ce nu ești.
Ipocritul se scaldă-n păcat iar în mintea sa se simte curat.
Ipocrizia, din
latinescul hypocrises, este un joc de
rol, un teatru. Ieftin. Cu mască. Vorba lui Iorga, un ipocrit are două fețe și
niciun obraz. Din pricina aceasta e mult mai periculos decât mincinosul.
Mincinosul trădează adevărul, dar ipocritul trădează propriile sale convingeri.
Iuda a trădat pentru arginți, dar Anania a trădat pentru imagine. Pentru
imaginea lui. Mai mult, la un ipocrit elementul care este trădat nu e nici
gândul, nici intenția. Ci credința.
Ipocrizia e o
viclenie cu satisfacție. Ipocritul e acel om ce te sărută, te îmbrățișează, îți
vorbește pios, cu aer de sfânt. Dar după îmbrățișare te trezești plini de răni.
Iar urmele sărutului ustură. Din nefericire am pățit-o destul de des...
Anania și Safira,
ca și toți ipocriții, au crezut că înșală pe ceilalți. Dar și-au furat
singuri căciula. Păcatul lor a primit cea mai aspră pedeapsă. Greșeala lor a
fost un refuz de a se conforma voii lui Dumnezeu.
Fugiți până vă
rupeți teneșii când vă apucă duhul de ipocriziei! Pentru că ipocrizia îmbracă
inima în haină de iad. Înțelegeți acum de ce în veșnicie când Domnul a întâlnit
forțând ușa Raiului un grup de ipocriți (pastori falși, proroci falși, teologi
falși, vindecători falși, creștini prefăcuți, „sfinți” bigoți și o droaie de
Ananii și Safire) le-a închis ușa în nas exclamând: „Niciodată nu v-am cunoscut!”
Nu trăiți sfințenia
de la distanță! Vă transformați în ipocriți. În închinătorii diavolului. Doar
el are distanță între vorbe și fapte!
Nicolae.Geantă
Unde locuiesc eu cu familia, nu spun țara ca să nu stârnesc dorințe de vacanță cu gondola. În Biserica unde mă strădui să vreau a fi membru, erau mulți frați care aveau mașinile inmatriculate în RO, pe numele altcuiva și cu "imputernicire" notarială.
RăspundețiȘtergereUnii erau fruntași în adunare,dar aveau de dat un examen la care cădeau permanent. Inaintea omului legii, mașina era a unui vecin, prieten, neam, care i-a dat-o cu împrumut, iar inaintea tuturor era mașina lui înmatriculată în țară că e mai ieftin.
Unii au fost deposedați de mașină chiar de propietarul din acte(cei mai buni prieteni), alții au avut maru necazuri cu probleme de asigurari, revizii tehnice, sechestre și chiar confiscări. Acum nu mai e la modă fiindcă era o economie bumerang.
E tot un fel de "covid" și sindromul Anania-Safira.
Ajută-ne Doamne să ne păstrăm curați.
Tatăl meu zicea: Unde nu e cap, vai de picioare!
Ștergere