Am auzit la Biserică ani de zile că în viață trebuie privit numai înainte. În față. În viitor. Ce e mai bun e totdeauna în viitor. Cine privește înapoi se poate trezi nostalgic. Nostalgicii se blochează în timp. Aminitirile ades sunt ancore de un loc. E drept, trebuie să privim în față ca să știm încotro ne îndreptăm. Dar trebuie să privim și în urmă, ca să știm de unde venim! Să știm cine am fost. Și cine suntem.
Am învațat ani de zile la Biserică și că tot timpul trebuie să privim în sus. Da, e prioritar privitul la Cer. Înseamnă recunoștință. Înseamnă să dai onorul lui Dumnezeu. Dar e obligatoriu să privim și în jos: ca să nu călcăm în picioare pe nimeni! Mi-a plăcut enorm și că cineva zicea că totdeauna să privesti și lateral: să vezi cine a rămas lângă tine!
Privitul e o artă.
Oamenii privesc înainte. Și devin eroi.
Oamenii privesc în jos. Și devin protectori.
Oamenii privesc împrejur. Și devin precauți.
Dar cea mai valoroasă privire este când oamenii se uită... în ei. Așa reușesc să își vadă harta sufletului. Și să o actualizeze.
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu