Când Max Lucado a ajuns într-o seară acasă și și-a văzut cățelușa Moly sfârtecată de un rotweiller criminal și nesuferit, a plecat iritat țintă spre stăpâna patrupedului îndemnând-o să-și “adoarmă” câinele! Însă doamna furnizorului de durere l-a rugat să se mai gândească: “Ce a făcut câinele meu e îngrozitor! Dar încă îl dresez. Nu am terminat cu el deocamdată!”.
Când a revenit acasă fiul risipitor, fratele mai mare a vrut să-l expulzeze din țară. Dar tatăl lor l-a iubit. Greșise mult, dar dresajul încă nu se sfârșise.
Când a venit la Domnul Isus un batalion de farisei, cu o căruță de pietre în mână și o femeie lipsită de moravuri ce trebuia ucisă, Domnul nu a pedepsit-o nici pe ea, nici pe pârâșii ei. Toți erau în procesul de dresaj nefinalizat. Pentru că da, Evanghelia e „un ghid al dresorilor!”
Este inacceptabil ce acte reprobabile fac unii dintre noi. Și totuși, două lucruri sunt certe: Dumnezeu e singurul loc din curtea supremă, deci răzbunarea, judecata este numai a lui; și al doilea, El încă mai continuă procesul de dresaj. Cu fiul care se droghează, cu fiica ce pierde nopțile prin brațe de străini, cu soția cicălitoare, cu soțul dictator, cu profu’ prea comunist, cu șefu’ plin de ifose, cu vecinul cu colți de venin, cu politicienii corupți, cu medicii șpăgari (paradoxal, când ei trebuie să facă binele!), cu reclamagii păstorilor, preoților, cu procesomanii...
Când am întrebat ieri pe Dumnezeu de ce îi permite domnului Johannis să își bată joc de familia românească (zic asta cu privire la legea sexuală din școli), Domnul Dumnezeu mi-a răspuns ce-mi mai confirmase: „Încă mai lucrez la procesul lui de dresaj!”
Când a venit Gheorghe Moraru cu câinele meu Hunter (legat cu cureaua sa de la pantaloni), perforat de o spangă și cu mațele jumate pe jos (după o lipsă de vreo trei zile), am vrut să merg la domnu’ Jorj distrugătorul ce pune jbilțuri prin ogrăzile din jur, și să-i urez vreo două să-l audă tot satul... Dar m-am rugat: „Doamne, cum de suporți un om atât de rău?” (Ooo, câte rele a făcut vecinilor noștri!). Și Dumnezeu a susurat blând: “Pentru că încă vreau să-l dresez! Iar dresorul trebuie... să fii tu!”
Chiar așa, ai vrea să fii dresorul vrăjmașului tău. Al unui nea Jorj care te calcă tot timpul pe bombeuri? Dar să-l dresezi fără să îi aplici nicio pedeapsă. Cu dragoste! E greu? Să nu uităm ca Barnaba, după ce l-a dresat pe Marcu, tinerelul a scris o parte din... Biblie! O Evanghelie! Efortul dresării sale se meritase! Chiar și Pavel l-a apreciat din nou...
Lăsați pe Dumnezeu să-și continue procesul de dresaj al omenirii. Dumneavoastră ajutați-L predicând Evanghelia! Dar și lăsându-vă dresați!
PS: Fugiți de discuțiile care acuză de ceva vreme Biserica Ortodoxă, greșelile ei. Nu le țin partea, căci unii dintre dânșii m-ar vrea pe rug ca pe Jan Hus, ca pe William Tyndale... Dar certurile, și dintr-o tabără și dintr-alta, produc dezbinare pentru creștini și victorie pentru progresiști. Întrebare: când există o ceartă, o dezbinare, o rupere, un divorț, Dumnezeu de partea cui rămâne?
Nicolae.Geantă
(abia ieșit din dresaj; puțin de pe la UPU)
Cum vorbește Dumnezeu prin gura altuia ?
RăspundețiȘtergereIetro, un om deprins cu pustiul vede în Moise(un străin fugar cu certificat de criminal) un ginere.
Ietro, un preot păgân înaintat în vârstă, lasă "barca" în care era în siguranță și se avântă într-o expediție în pustiu ca să viziteze câteva milioane de vagabonzi. Pentru linistea sufletească ia cu el și cele mai vulnerabile exemplare din casă, fiica și nepoții, că vorba aia"de-o fi să mor, stingem neamul".
Ietro facea masă festiva când vedea oameni în pustiul lui, iar asta îi dă dreptul și calificarea să devină consilierul lui Moise, să-l învețe urbanistica și catalogarea populației, să numească șefi de echipe, șefi de secție, directori, primari, senatori, etc. Tocmai pe elevul nr. 1 al celei mai înalte școli din vremea lor, student cu 40 de ani de diplome acumulate.
Ietro coincide cu"no name"...ca să intelegem ce fel de om era, putem sa-l punem în aceeași categorie cu Ionatan, prietenul, cumnatul și din propria inițiativă robul lui David.
Ietro era un bun dresor...
ȘtergereCam lungă perioada de dresaj... Domnul nu face erori!Este un timp hotărât de El, pentru a lua forma Fiului Său!
RăspundețiȘtergereFratelo, dresajul lung înseamnă răbdare. Îndelungă răbdare înseamnă dragoste. Dragoste înseamnă jertfă. Dragostea nu este romantică. Aceea are fluture în stomac. Iar fluturii sunt foarte trecători! Poate de aceea n-am văzut niciodată fluturi dresați!
ȘtergereDe la doamna Stefania Constantinescu, fosta mea profesoară de Franceză pe care nu o văzusem 35 de ani!
RăspundețiȘtergere„Frumos text,scris cu smerenia celui aflat pe Cale.Il gandim pe Dumnezeu din perspectiva umana.Il vrem un spirit justitiar,o ipostaza prezenta in Vechiul Testament.Vrem pedepsirea imediata a celui ce a gresit,uitand ca aproapele sunt eu intr un context.Judec marunt,dupa adevarurile marunte si partiale pe care le detin.Noul Testament ne a adus Darul nepretuit al venirii lui Hristos,care ia asupra Lui pacatele noastre,judecandu le si judecandu ne cu Iubire E lectia majora pe care de mii de ani incercam sa o intelegem in intregul ei Judecam acum oamenii si faptele lor,uitand ca totul e oglinda a vremurilor.Grele vremuri,tulburi, omenirea e la o rascruce.O lume fara principii morale,nu e o lume educata,problemele sexuale sunt probleme de intimitate,nu de adevar fals impus.Scoala e mai importanta ca ori cand,iar profesorilor li se cere caracter,responsabilitate,deschidere spre marile probleme,incertitudini ale adolescentei.Sunt multe de spus Felicitari pentru frumusetea textului scris,o bucurie a zilei”