Cu mielu-n braţe bătrânul a plecat
Din sat în zori pe drumul spre cetate
Să-şi pună mâna toţi pe capul lui
Din cei robiţi de boli şi de păcate
Se spală astfel de multele greşeli
De-a fi rănit văzduhul cu strâmba lor făptură
Şi mielu-mpovărat cu neputinţa lor
E scos în nopţi la lupi pe arătură
Acum el tremură în ger pe drum
Abia zvântat din sânul maicii sale
Galbăn de alb cu nările subţiri
Ce freamătă fierbinte şi domoale
Pe frunte-i picurat un clipăt cenuşiu
L-a ars o stea când s-a lovit în noapte
Cu jarul ei încet de maica lui
Şi i-a deschis izvoarele cu lapte
Ochii sunt verzi şi limpezi încă neumbriţi
De nici un val de patime străine
Oameni tot vin şi-şi spală-n capul lui
Mâinile groase pline de rugine
Urechile-s din ce în ce mai lungi
Picioarele din traistă au ieşit ţurloaie
Şi mielul iată-l Ţap ispăşitor
Pe deal în staur răstignit în ploaie
versuri din volumul Imnele Transilvaniei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu