Când erai mic în ochii tăi... - de Nicolae.Geantă

Dacă trăia în zilele noastre Saul ar fi fost patron de camioane. (Ori minim truck-ist). Căci, în timp ce-l căuta prorocul Samuel să-l ungă împărat, el alerga după măgărițele pierdute. Nici măcar după cai. Dumnezeu îl vrea rege și Saul se ocupa de transporturi. Dumnezeu îl dorea important și el se ocupa cu mărunțișuri. În ciuda faptului că era cu un cap mai înalt decât cei din vremea sa. Dar capul mai sus nu înseamnă și minte mai multă. Știți proverbul acela „unde nu-i cap e vai de picioare?” Dar unde e cap și nu e minte...

Saul era smerit când umbla cu măgărițele pe câmp. Dar când a umblat cu toga regală de porfiră a început să facă măgării. A vrut să aducă jertfe. Să fie popă fără să fie chemat. Apoi a vrut să-l ucidă pe David (de 6 ori). Pe viitorul rege. Epurare politică. (Sigur dorea să-și instaleze pruncii pe tron). Apoi a devenit neascultător. Și în final a ajuns la vrăjitoare. Fiindcă Dumnezeu nu îi mai vorbea. Nu a înțeles de ce-l înfruntase Samuel care i-a strigat când începuse să derapeze: „Când erai mic în ochii tăi...”

Când ești mic în ochii tăi ești smerit. Fără aroganțe.
Când ești mic în ochii tăi iubești semenii. Apreciezi pe cei care te înconjoară.
Când ești mic în ochii tăi nu ești crud. Ci blând. Empatic. 

Când ești mic în ochii tăi ești loial. Plin de cinste.

Când ești mic în ochii tăi ceilalți sunt mari.

Dar când te vezi mare are?

Saul când s-a văzut mare s-a crezut nu doar Rege. Nu doar trecător. Ci dictator. Etern. Stăpân peste ceilalți. Un fel de dumnezeu. Când s-a văzut mare s-a smintit de cap. Da, puterea smintește! Și banii la fel.

Mă gândeam zilele acestea cât de periculos este pentru un om să dețină influență. „Să fie mare în ochii lui”. Face dezastru. Nu mai ține cont de nimeni, de nimic ce este în jur. Îți oprește libertatea, te vinde, te suprimă. Îți dictează ce să faci, cum să faci, cât să faci. Ca patronul de la Facebook: te blochează chiar dacă ești președintele Americii. (Chiar așa, de ce oare oferim noi unor companii dreptul de a ne permite ce să să spunem și ce nu?).

Când oamenii ajung să aibă mulți bani se plictisesc. Și-atunci încearcă adrenalină. Suspans. Invenții megalitice. Construiesc arme. Buncăre. Vaccinuri. Ca patronul de la Microsoft și Gavi. Dar, vorba lui Cicerone Teodorescu: „Întâi îți inventează o boală și apoi te vindecă de ea!”.

Când oamenii dețin puterea devin coruptibili. Umblă la legi. Le schimbă în favoarea lor. A plăcerilor lor. Interzic bunele maniere. Inversează scara de valori. Cum fac politicienii noștri, cei europeni, cei americani. Schimbă legile firii. Legile lui Dumnezeu!

Dar cel mai periculos dintre toate este că atunci „când te vezi mare în ochiul tău” te crezi dumnezeu! Pretinzi închinare. Cum au făcut comuniștii. Chiar dacă erau atei. Ateismul este împotriva lui Dumnezeu nu împotriva adulării. Priviți la Saul, la Ceaușescu. Ori la nord-coreeanul Kim Jong-un. Și cine pretinde închinare devine Anticrist! 

Rămâneți mici în ochii dumneavoastră! Simpli. Smeriți. Indiferent că sunteți patroni, directori, șefi, politicieni, profesori, preoți sau pastori. Rămâneți oameni. Regele Saul când a urcat pe cai mari nu doar că s-a gonflat în inima lui. Nu doar că nu a rămas om. Nu doar că a ajuns neascultător de Dumnezeu. Dar a permis în inima sa să intre un duh de Anticrist. Și cine are acest duh NU mai poate fi salvat!

Nicolae.Geantă