Lewis Benedictus Smedes,
un teolog reformat olandez, zicea că noi trăim „căsuțele” din calendar una câte
una. Nu putem trăi azi decât ce ne este hăruit azi. Nu putem trece dincolo de
zidurile pătrățelului. Nu putem purta povara de mâine. Tocmai de aceea Domnul Isus
ne-a avertizat în Evanghelii: „ajunge zilei necazul ei!” (Matei 6:34).
Mă gândeam că odată
intrat în căsuța de azi nu mai pot ieși înapoi în cea de ieri. Dar odată intrat
va trebui să o umplu. Problema este cum o umplu? Căci nu am decât două soluții:
lucruri importante sau nimicuri. Lucrurile importante sunt priorități. Mulți
oameni se scuză că se vor ocupa de „priorități” când vor avea mai mult timp. „Dacă
ziua ar avea 35 de ore!” Și îndeasă în „căsuță” tot felul de lucruri banale:
facebook, Netflix, hai-hui prin
mall-uri, leneveală, grătăreală, bălăceală... „Răsfățarea pielii”, vorba lui
Berdardiev! „Paie, fân și trestie”, ar spune Sfântul Apostol Pavel! Știți cum
se traduc banalitățile, nimicurile zilei? Regrete. Regrete pentru ceea ce n-am
făcut.
Ar trebui să dăm
dreptate prezbiterianului John Ortberg, care zicea că unii oameni chiar se
străduiesc să plătească prețul de a nu
face nimic! Umpleți căsuțele zilnice cu lucruri mărețe. Căci nimeni nu știe
câte căsuțe mai are de umplut! Dacă nu pui nimic bun azi s-ar putea să nu mai
fie niciun mâine! Doamne, „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o
inimă înţeleaptă!” (Psalmi 90:12)
Am zis mai sus că
odată intrat în căsuța zilei nu mai poți ieși înapoi. Ușile se deschid numai
înainte! „Noi trăim căsuțele zi de zi, zicea Smedes. Una dintre ele va fi
ultima. Însă nu știm care va fi aceea”. De aceea, puneți-L pe Dumnezeu primul
în toate căsuțele!
01.01.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu