Într-una din serile de rugăciune, undeva în bisericile Prahovei mele, un bărbat se ruga suspinând: “Doamne, dacă ai fii o turtă dulce te-aș mânca!” Rugăciunea sa nu e un motiv umoristic, ci o profundă meditație. Dumnezeu e atât de apetisant!
Pentru psalmistul David Dumnezeu era ca picurii de miere. Cel mai dulce dulce!
Pentru mine Dumnezeu e ca o brutărie cu miros de pâine proaspătă. Irezistibil. Oricât ai fi de sătul nu poți trece mai departe până nu rupi măcar un coltuc.
Pentru mine Dumnezeu e ca un cozonac abia scos din cuptor de Crăciun. E o savoare. E delicatesă care pătrunde pănă în suflet!
Pentru mine Dumnezeu e ca zahărul în ceai. Nu-l poți vedea dar îl simți la gust. Sau îi simți lipsa!
E duminică dragi prieteni! Duminica e zi pentru odihnă. E zi de contemplare. E zi de deconectare de nevroza urbană, de știrile toxice ale săptămânii, de zgomotul jobului și de tehnologie. E zi în care mintea trebuie să se conecteze la veșnicie. E zi în care sufletul se desfată cu dulceaată lui Dumnezeu. Pentru că, nu-i așa, omul nu trăiește numai cu pâine. Ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu!
Chiar așa prieteni, pentru voi Dumnezeu ce gust are?
Nicolae.Geantă
Botoșani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu