Nu o să găsiți în spiritul Evangheliilor că Dumnezeu are
dragoste ci că este dragoste. Nu pot vorbi despre altceva. Nu contează de unde
încep, mereu ajung la Dumnezeu într-un fel sau altul.
Și dacă asta se numește teologie înseamnă că fac.
Cum aș putea ilustra mai bine unirea cu Dumnezeu decât prin
tatuajul de pe mâna dreaptă a unei mirese oarbe parafrazându-l pe Petru ”Te
iubesc fără să te văd”.
Întoarcerea la Dumnezeu într-o frază. M-am uitat la El, El
s-a uitat la mine și am fost una pentru totdeauna.
Serafimii excelează în iubire, heruvimii în cunoaștere. Aș
vrea să fiu un serafim. Să-L iubesc mai mult decât să cunosc.
Cine oare o fi scris versurile astea? Sfântul Ioan al
Crucii? Sfânta Tereza de Avila? Sau niciunul din ei?
”Doamne, Te-aș iubi și fără cer
Și fără iad eu tot Te-aș asculta
Nimic nu vreau iubindu-Te așa
Ci nesperând la toate câte sper
Precum Te-ador, la fel Te-aș adora.”
Vladimir_Pustan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu