M-aș fi culcat sa mă odihnesc atunci când mă simțeam
rău, în loc sa pretind ca pământul se va opri
dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
Aș fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir,
în loc sa o las sa se topească în cămară...
Aș fi vorbit mai puțin și aș fi ascultat mai mult...
Aș fi invitat prieteni la masă chiar dacă e o pată
pe covor și canapeaua trebuie curățată.
Aș fi mâncat pop-corn în camera "bună" și nu mi-aș mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia sa
aprindă focul în șemineu.
Mi-aș fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind
din tinerețile lui.
N-aș fi insistat niciodată să mergem cu geamurile
mașinii închise într-o zi frumoasă de vară, doar pentru ca părul meu a fost
proaspăt coafat și fixat.
Aș fi stat întinsă pe pajiște cu capul pe iarbă.
Aș fi plâns și râs mai puțin privind televizorul și
mai mult privind viața.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua șansă la viață, aș
prețui fiecare moment, l-aș privi cu adevarat... l-aș trăi...
Nu vă faceți griji din cauza celor care nu va
simpatizează, sau mai mult, n-ar trebui sa vă intereseze cine ce face...
În schimb, să prețuim prietenii pe care îi avem și
oamenii care ne iubesc...
Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a
binecuvântat...
Și la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătățim
mintea, trupul, sufletul, emoțiile.
Erma
Bombeck
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu